Se afișează postările cu eticheta actiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta actiune. Afișați toate postările

sâmbătă, februarie 07, 2015

John Wick

   In ultimii ani Keanu Reeves a fost intr-un con de umbra iar filmele realizate de acesta in aceasta perioada nu au fost deloc ok. Eu am evitat aceste filme pentru ca din pacate nu meritau in nici cea mai mica masura atentia mea. Ultimele filme ale acestui actor pe care le-am vazut au fost cu mult timp in urma. Imi aduc foarte bine aminte ca intr-o perioada foarta scurta am reusit sa vad trei filme destul de ok si tin minte cat de mult am ramas placut surprins de Something's Gotta Give. The Day The Earth Stood Still din pacate nu a fost un film bine primit de critici insa mie nu mi s-a parut o dezamagire iar Chain Reaction a fost o alegere decenta pentru a petrece putin timp in fata micului ecran.
   Astfel dupa foarte mult timp in care Keanu Reeves pentru mine a fost doar o amintire in sfarsit am avut placerea sa il urmaresc intr-un nou film. Am ales un moment foarte potrivit pentru a vedea cel mai nou film al actorului iar astfel am avut parte de o seara placuta si foarte relaxanta. Nu regret in nici o masura alegerea facuta iar cele 100 de minute ale filmului au trecut intr-o clipa.


   John Wick mi s-a parut un film de actiune decent care in multe momente reuseste cu usurinta sa te entuziasmeze. Actiunea filmului este destul de bine legata chiar daca motivul care declanseaza actiunea poate fi considerat putin stupid. Am apreciat in primul rand la acest film momentele de actiune care sunt pline de adrenalina si excelent coregrafiate.
   Povestea este una in mare parte simpla si destul de previzibila insa sunt unele detalii care mi-au placut foarte mult. Am apreciat si inceputul linistit care ajuta mult la intelegerea si simpatizarea personajului central. De asemenea intelegem si mai bine de unde provine motivarea personajului de a porni o vendeta impotriva unor personaje foarte puternice si influente. Un aspect negativ ar fi ca personajul interpretat de Keanu pare uneori intangibil chiar daca celelalte persoanje il considera un adversar aproape imbatabil.
   Regia filmului poate fi considerata una chiar ok. Mi-a placut cum regizorul a reusit sa aduca mai multa dinamica scenelor de actiune iar unele cadre au fost inspirat filmate. Din punct de vedere vizual filmul arata chiar excelent. Regia filmului ii apartine lui Chad Stahelski iar acest film este primul regizat de catre acesta persoana. Stahelski este in primul rand apreciat pentru munca depusa in filme excelente in rolul de coordonator al cascadoriilor sau coregraf al scenelor de actiune. Acesta si Keanu nu sunt la prima colaborare in John Wick, acestia doi colaborand in trecut la filme precum Matrix, Constantine sau The Replacements. Amuzant intr-o mica masura este faptul ca Stahelski a fost dublura lui Keanu in seria Matrix.


   John Wick mi s-a parut un film bun care nu m-a dezamagit in ciuda faptului ca filmul nu este nici pe departe perfect. Aceasta lipsa a dezamagirii este cauzata de faptul ca am incercat sa nu privesc acest film cu multa critica. Desigur ca evidentiez micile minusuri insa sa nu le judec datorita faptului ca filmul este creat doar pentru a fi distractiv si reuseste acest lucru cu multa usurinta. Mie mi-a placut acest film si de foarte mult timp nu am mai vazut un film de actiune atat de ok. Mi-a placut desigur interpretarea reusita de Keanu Reeves si sper ca acesta sa isi resusciteze cariera in urmatoarea perioada.
   In cazul in care doriti sa vizionati un film de actiune cred ca John Wick poate fi cosiderat o alegere inspirata. Sper sa va placa acest film si sunt sigur ca acest lucru se va intampla intr-o mare masura.
                      

miercuri, februarie 04, 2015

The Getaway (1972)

   In urma cu ceva timp tin minte ca am acordat o atentie sporita filmelor lui Steve McQueen si imi doream sa il descoper mai mult pe acest fenomenal actor. Imi place de acesta foarte mult si prima data l-am intalnit in extraordinarul Papillon. Insa din pacate de ceva timp nu am mai acordat atentie niciunui  film cu acesta si trebuia ca aceasta situatie sa se indrepte neaparat. Astfel de cateva saptamani bune tot incerc sa gasesc momentul potrivit pentru a vedea un film cu acesta iar acest moment prielinic tocmai ce a venit. Filmul ales a fost The Getaway iar aceasta alegere cred ca a fost una foarte inspirata.


   The Getaway mi s-a parut un film bun insa sa fiu sincer aveam o idee putin diferita despre acest film. Ma asteptam la ceva mult mai spectaculos insa si ceea ce am vazut a fost foarte ok. Povestea filmului in mare parte este una simpla, foarte comuna si usor previzibila pe tot parcursul ei. Inceputul este unul lent dar foarte intens si intr-o mare masura mi-a starnit mai mult interesul. Insa modul in care evolueaza actiunea filmului nu m-a impresionat foarte mult. Putine momente pline de adrenalina si doar spre final situatia devine mai spectaculoasa. In rest cred ca actiunea filmului nu surprinde foarte mult si as putea-o numi chiar banala.
   Principalele motive care pe mine ma fac sa ii acord acestui film nota 7 sunt regia si desigur interpretarea excelenta reusita de McQueen. Regia filmului ii apartine lui Sam Peckinpah iar acest detaliu nu are cum sa nu iti starneasca interesul. Sam Peckinpah este un regizor excelent care a reusit cateva filme uimitoare in acei ani fantastici. The Getaway beneficiaza de o regie foarte buna si mi-a placut modul in care regizorul a prezentat relatia dintre cele doua personaje principale. De asemena mi-a placut modul in care a coregrafiat putinele scene de actiune si din punct de vedere vizual unele momente au fost foarte bine surprinse. Cu siguranta regia filmului este una din  putinele puncte forte ale acestui film.
   Personajele sunt in mare parte foarte sterse insa cele doua personaje principale fac exceptie. Steve McQueen si Ali MacGraw reusesc sa aduca la viata doua personaje interesante si complexe. Relatia dintre acestea este una care intampina pe parcursul desfasurari actiunii si unele dificultati chiar daca la inceput totul pare roz intre cele doua personje. Cei doi actorii fac o treaba excelenta iar astfel acting-ul contribuie decisiv la veridicitatea personajelor interpretate. Pe MacGraw am mai vazut-o intr-un singur film si imi amintesc ca aceasta nu m-a impresionat deloc in acel film. Nu o consider deloc o femeie frumoasa insa in The Getaway chiar nu am ce sa ii reprosez. In unele momente aceasta da dovada de o senzulitatea iesita din comun iar acting-ul reusit a fost unul foarte intens. Chiar nu ma asteptam la asa ceva din partea acesteia si poate la un moment dat am sa o revad intr-un nou fim.


   Faptul ca dupa foarte mult timp am reusit in sfarsit sa vad un nou film cu Steve McQueen ma bucura nespus. Sper ca aceste cuvinte sa le pot spune din nou  in curand si chiar astept cu nerabdare acest moment. Un actor pe care il apreciez enorm si incerc sa il descopar din ce in ce mai mult. Filmele acestuia deja vizionate sunt unele extraordinare si imi amintesc cu mult drag momentele in care le-am vazut. Cat despre The Getaway spun doar ca merita o vizionare pentru lucrurile pozitive evidentiate putin mai sus. Nici pe departe nu este un film perfect insa sunt si motive intemeiate sa ii acorzi o vizionare. Cred ca acest film are si un remake insa nu stiu foarte multe despre acesta, decat putine nume din distributie si faptul ca este foarte slab. Daca ar fi sa alegeti intre cele doua filme clar alegere inspirata ar fi originalul.

sâmbătă, ianuarie 24, 2015

American Sniper (2014)

                                                          Cateva idei :

- American Sniper spune povestea reala a celui mai bun lunetist din armata statelor unite, si anume, Chris Kyle.

- in rolurile principale, ii avem pe Bradley Cooper si Sienna Miller. Nimic special din partea celor doi, chiar daca Bradley face un rol decent.

- regia este semnata de Clint Eastwood, care face o treaba buna din scaunul de regizor, desi daca vreti sa experimentati un Eastwood adevarat, va recomand Mystic River, Changeling sau oricare alt film facut de acesta in "tinerete".

- American Sniper se vrea o biografie/drama, da' problema este ca nu-i prea iese. Mai degraba l-as cataloga drept "actiune". Sunt cateva secvente memorabile ce se petrec in zonele de conflict si cam atat. Nu poti sa te atasezi prea mult de personaje. Mi s-a parut ca scenariul este extrem de superficial, nu contureaza foarte mult personalitatea personajelor si nici nu le da un caracter uman, facandu-i sa para reci si lipsiti de sentimente, de cele mai multe ori (mai sunt momente in care se zbiara, se plange sau se zambeste, dar fortat).

Tinand cont ca se afla in top 8 filme din 2014 (in viziunea celor de la minunata Academie), as fi vrut ceva mai mult de la American Sniper. Faptul ca productii ca Foxcatcher, Interstellar si Maps to the Stars n-au ajuns sa fie mentionate alaturi de Birdman, The Imitation Game sau Whiplash (dupa mine, acestea sunt singurele filme care au ce cauta in topul 8 de anul acesta), ma face sa-mi pierd increderea in corectitudinea si in gusturile celor care fac parte din comisia Academiei. Pentru American Sniper, cu parere de rau, nota 6.

miercuri, ianuarie 21, 2015

Predestination

 In urma cu putin timp,un drag prieten imi recomanda acest film cu un entuziasm iesit din comun. Astfel la sfarsitul acelei zile, o zi speciala trebuie sa specific, am ales sa vad acest film alaturi de un alt drag prieten. Insa din pacate nu am reusit sa vedem decat cateva zeci de minute, fiind nevoiti sa abandonam vizionarea filmului. Imi aduc aminte ca inceputul filmului mi s-a parut interesant si foarte promitator si astfel am decis ca la un moment dat sa ii acord timpul necesar pentru a il viziona. Aceast moment a venit la cateva saptamani bune de la acea zi speciala, iar astfel pot spune ca in sfarsit am reusit sa vad acest Predestination.

Filmul nu m-a impresionat foarte mult din pacate si chiar nu inteleg cu ce i-a impresionat atat de mult pe amicii mei. Pentru mine acest film a fost destul de ok insa nici pe departe atat de extraordinar incat sa ii acord o nota grozava. Predestination mi s-a parut un film banal in prima jumatate, chiar daca inceputul parea foarte promitator. Primele 50 de minute se rezuma doar la dialog si la prezentarea unei povesti destul de ciudate si chiar stupida, as putea spune. Situatia se schimba radical dupa cele 50 de minute foarte plictisitoare, iar astfel ritmul actiunii devine mult prea rapid. Evenimentele prezentate se desfasoara cu o viteza mult prea mare si chiar am ramas dezamagit de acest lucru. Faptul ca scenariul are la baza un subiect uneori complicat precum "calatoriile in timp", ar fi trebuit ca filmul sa fie mult mai bine structurat si cat mai putin ambiguu. A doua jumatate a filmului mi s-a parut mult prea neclara, chiar daca am fost foarte atent la evenimentele desfasurate. Finalul pot spune ca m-a lasat in ceata pentru ca nu l-am inteles imediat si am avut nevoie de putina indrumare pentru a-mi face o idee concreta despre acesta.

 Povestea este interesanta, asta este clar, insa nu a fost pe placul meu din atatea puncte de vedere iar acest lucru m-a impiedica sa ii acord o nota buna. Multe persoane au gasit acest film drept unul excelent iar nota inregistrata pe IMDb dovedeste acest lucru fara nici un dubiu. Pe langa recomandarea primita, am ales sa vad acest film si datorita lui Ethan Hawke,  care face parte din distributie. Regia filmului le apartine fratiilor Spierig pe care ii cunosc datorita filmului Daybreakers. Intr-o mica masura si faptul ca Predestination este regizat de catre acestia m-a intrigat putin, insa de aceasta data cei doi frati nu m-au surprins cu nimic.

 Predestination nu mi s-a parut deloc un film foarte bun insa acest fapt nu inseamna ca filmul nu poate fi pe gustul vostru. Sunt foarte multe detalii care recomanda acest film drept unul excelent insa nu a fost sa fie in cazul meu. Faptul ca nu am fost prins de poveste si-a pus in mare parte amprenta asupra acestui review. Ramane doar decizia voastra daca doriti sa vedeti acest film si sper ca (,) cuvintele mele sa nu va influenteze foarte mult. Ce vedeti aici este doar umila mea parere despre un film probabil excelent. Din partea mea cu multa indulgenta nota 6.

sâmbătă, ianuarie 10, 2015

A Walk Among The Tombstones

  Cu ceva timp in urma am avut ocazia sa urmaresc trailerul la acest A Walk Among The Tombstones  insa acel trailer nu mi-a atras cu nimic interesul. Deja pot spune ca m-am plictisit de Liam Neeson in astfel de roluri si in ultimul timp acesta m-a impresionat doar cu interpretarea reusita in Third PersonPe viitor inca nu sunt semne ca Neeson sa lase deoparte aceasta partitura, acesta fiind deja prezent cu Tak3en in cinematografele din intreaga lume, iar primul trailer al filmului Run All Night ni-l prezinta pe actor in acelasi rol comun.
   
 Revenind la pelicula de fata, pot spune doar ca filmul nu este nici pe departe unul bun. A Walk Among The Tombstones nu surprinde aproape cu nimic in mod special din pacate. Povestea este destul de comuna si nu se reinventeaza absolut deloc pe tot parcursul acesteia. Daca inceputul filmului este unul ok si foarte promitator, odata cu desfasurarea actiunii situatia se schimba dramatic in rau iar astfel firul narativ devine neinteresant si mult prea previzibil. Finalul este unul penibil si chiar nu ma asteptam la asa ceva. De asemenea si personajele au fost slab conturate iar acest minus se poate observa cu foarte multa usurinta. Fiind putin generos as putea spune ca personajul central este cat de cat ok insa din pacate cand vine vorba de personajele negative nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a-mi putea exprima dezamagirea.
   
 Un aspect pozitiv ar fi regia care surprinde placut cu un nivel vizual destul de ok. Unele cadre au fost bine surprinse iar atmosfera creata este, deasemenea, una foarte ok si tensionanta. Pe alocuri regasim unele momente moarte care din pacate au fragmentat ritmul actiunii iar astfel au fost mici perioade destul de plictisitoare. Ce am mai apreciat cel mai mult la acest film a fost faptul ca nu s-a pus foarte mult accent pe focuri de arma. Astfel actiunea filmului a fost construita prin dialoguri tensionante si s-a pus mult accent pe desfasurarea investigatiei. As putea spune ca eroul nostru are mereu ca prima optiune intrebarea si flerul de investigator iar daca aceste doua variante nu ii sunt de mare ajutor, acesta ia in calcul alte optiuni mai viabile si mai transante.
   
 In incheire nu pot deloc sa aplaud acest film si din pacate nu ma gandeam ca va fi chiar asa de slab. Chiar daca trailer-ul nu m-a surprins cu nimic tot aveam impresia ca va fi un film potrivit pentru o seara linistita. Astfel A Walk Among The Tombstones mi s-a parut un film usor patetic, mult prea comun si previzibil, care chiar nu are cum sa te surprinda cu ceva pozitiv. Din partea mea cu multa indulgenta nota 6 si ramane doar decizia dumneavoastra daca doriti sa aruncati o privire.

marți, ianuarie 06, 2015

Closer To The Moon (2014)

   Personal nu sunt un mare admirator sau cunoscator al cinematografiei romane insa rareori am acordat timp si unor filme autohtone. Imi aduc aminte cu destul entuziasm vizionarea unor filme precum "Moartea Domnului Lazarescu" sau "4 Luni,3 Saptamani si 2 Zile" insa prea putin am acordat atentie altori realizari cinematografice realizate de romanii nostri.Poate merit putina judecata ca nu imi arat interesul pentru filmele noastre insa pur si simplu nu gasesc foarte multa motivatie pentru a viziona astfel de productii.Totusi de foarte mult timp imi doream sa vad "Closer To The Moon" , un film care mi-a starnit foarte mult entuziasmul datorita faptului ca doi actori foarte importanti au lucrat sub bagheta unui regizor precum Nae Caranfil.Nu am nici cea mai mica idee despre munca acestui regizor insa stiu cat de mult este apreciat, iar dupa vizionarea productiei am realizat de unde exista atata iubire pentru filmele dansului.

  Closer To The Moon mi s-a parut un film absolut fantastic care, cu o usurinta iesita din comun m-a impresionat si emotionat teribil de mult. Are o poveste atat de interesanta ce prezinta niste evenimente absolut uimitoare, iar personajele centrale mi s-au parut foarte bine conturate.Evenimentele prezentate nu au cum sa nu iti starneasca interesul si cu siguranta cred ca daca la un moment dat ii vei acorda timpul necesar acestui film,vei ramane uimit de actiunea filmului si de modul in care aceasta varianta a povestii a fost prezentata.Regia filmului este absolut geniala si mi-a placut foarte mult nivelul vizual al filmului.De-asemenea Bucurestiul anului 59' m-a surprins placut din toate punctele de vedere si am ramas surprins de modul in care regizorul a reusit sa aduca la viata acea perioada.

 Pe langa povestea uimitoare si regia absolut impresionanta,am ramas placut surprins si de actorii implicati in acest proiect.In primul rand in evidenta ies Vera Farmiga si Mark Strong, si chiar si acum, la putin timp dupa ce am terminat filmul, tot nu pot sa realizez faptul ca acestia au lucrat sub atenta observatie a unui regior roman.Oricum cei doi actorii isi fac treaba excelent si isi arata inca odata clasa si reputatia.Pe langa cele doua nume sonore distributia este completata foarte inspirat si chiar nu am gasit niciun repros de adus cuiva.Mi-a placut foarte mult modul in care s-au descurcat actorii iar acest lucru contribuie decisiv la sustinerea povestii si la realismul acesteia.

  Closer To The Moon este un film care surprinde foarte mult datorita unui mix interesant de sentimente pe care publicul il primeste din partea acestuia.Uneori foarte amuzant si plin de voie buna insa cand este nevoie situatia devine si mai intensa sau mult mai sensibila.Un final foarte bun care a incheiat cu brio o poveste atat de interesanta, iar pe tot parcursul filmului am ramas uimit de evenimentele prezentate.Probabil publicul mai batran ar trai acest film cu o oarecare nostalgie si chiar ma intreb oare cate persoane au idee despre evenimentele din vara anului 1959.Eu personal nu stiam nimic despre acest jaf si am aflat de aceasta poveste odata cu aflarea unor detalii despre acest film, iar acum ma bucur enorm ca in sfarsit am vizionat acest film.Recomand cu foarte mult entuziasm Closer To The Moon si sper sa va impresioneze.Din partea mea primeste cu multa usurinta nota 9 si o calda recomandare.

sâmbătă, iunie 28, 2014

Transformers: Age of Extinction (2014)

Prima parte fost ok. Efecte speciale bune, o poveste usurica si usor de digerat + niste actori simpatici. Transformers : Revenge of the Fallen a fost filmul de actiune perfect de vara, ce a pastrat elementele din prima parte, doar ca le-a imbunatatit. Transformers : The Dark Side of the Moon a fost singurul film la care m-a luat somnul in sala de cinema. Inlocuirea lui Megan Fox cu o tufa de venetia si cresterea duratei filmului n-au facut decat sa scada din valoarea seriei ridicata de partea a doua. In 2014, Michael Bay s-a intors cu lumea autobotilor pe marele ecran, de data aceasta cu o personaje noi si cu o poveste mai sumbra fata de ce ne-a prezentat pana acum.

Actiunea se petrece dupa 5 ani de la evenimentele din The Dark Side of the Moon, cand orasul Chicago a fost distrus de batalia finala dintre Autoboti si Decepticoni. In toata aceasta perioada, robotii care au supravietuit au fost vanati de CIA, cu scopul de a se face experimente pe ei. Tinta principala a CIA-ului este liderul autobotilor, Optimus Prime ( cu un look nou ). Aflat intr-o stare critica, Optimus este gasit de Cade Yeager, un inventator ce il ia acasa pentru a-l dezasambla si pentru a-i vinde piesele. El are "ghinionul" de a-l readuce la viata pe Optimus si astfel se trezeste in mijlocul bataliei dintre oameni si roboti.

Am mers la Transformers 4 cu asteptari mici, crezand ca o sa fie la fel de prost ( sau chiar mai prost ) decat partea a 3-a. Din fericire, mi-a oferit exact ce mi-as fi dorit de la un film de actiune cu roboti : multa actiune de calitate ( exceptand momentele in care pe ecran era un haos total ) si cateva glumite reusite. Din punct de vedere al efectelor speciale, filmul este exceptional. Exploziile, infatisarea robotilor si unele decoruri sunt foarte bine prezentate ( personal, n-am mai vazut astfel de efecte de la Pacific Rim ).

Dar tinand cont ca este un film de Michael Bay, avem parte si de mici dezamagiri. Cea mai mare buba este scenariul. Avem parte de replici proaste, uneori penibile ; personaje sterse ; scene terminate brusc s.a.m.d.  Tot la capitolul dezamagirilor se incadreaza si actiungul. Chiar daca avem parte de doua interpretari bune din partea actorilor Stanley Tucci si Mark Wahlberg, restul distributiei se joaca ca niste amatori. In rolurile negative ii avem pe Kelsey Grammer si Titus Welliver. Cei doi sunt total neconvingatori si lipsiti de orice urma de talent. Ca prezenta feminina, Nicola Peltz este frumoasa si atat.

Personal, am mai fost surprins si de coloana sonora, de care s-au ocupat de aceasta data cei de la Imagine Dragons ( una din trupele mele preferate de rock alternativ ). Se pare ca decizia de a-i schimba pe cei de la Linkin Park de la carma soundtrack-ului a fost o alegere inspirata.

In concluzie : poate varsta mea frageda sau imaturitatea de care dau uneori dovada au fost factorii care m-au facut sa ma bucur de Tranformers: Age of Extinction. Nu au existat momente moarte si nici n-am simtit trecerea celor doua ore jumate, asa ca partea a 4-a din seria Transformersilor este un guilty pleasure pentru mine.

                                                             Nota : 6/10

joi, iunie 19, 2014

Maleficent (2014)

De când am văzut trailer-ul, Maleficent a fost unul din filmele pe care am știut că vreau să le văd. Nu am avut cine știe ce așteptări legate de film din punct de vedere al scenariului și al jocului actoricesc știind că, totuși, acest film este creat pentru a fi un Blockbuster nu o capodoperă a cinematografiei. Am fost plăcut surprins de faptul că acest film a fost unul chiar bun.

Pe lângă faptul că prezintă lupta dintre regatul oamenilor și cel al ființelor magice, filmul arată și adevărata fața a lui Maleficent ( Angelina Jolie ), una total dierită de cea prezentată tot de Disney în "Frumoasa din Pădurea Adormită"(1959). Filmul ne explică de ce Maleficent, zâna care în tinerețe era bună și iubită de toți, devine rea. Ea este mânată de dorința de a se răzbuna pe Stefan ( Sharlto Copley ), cel ce i-a promis iubire, dar care mai apoi i-a distrus speranța că vreodată va exista pace între oameni și ființele magice. Maleficent aruncă un blestem asupra fetei Regelui Stefan, blestem al cărui efect este de a o cufunda într-un somn adânc pe Aurora ( Elle Fanning), fata împăratului, odată cu împlinirea vârstei de 16 ani. Într-un final Maleficent începe să o îndrăgească pe Aurora și o scapă de blestem.

Deși este vorba de un film plin de magie, jocului actoricesc îi lipsește cu desăvârșire magia. Angelina Jolie este, după părerea mea, pusă în incomoda postură de a ridica singură nivelul filmului. Astfel precum Atlas ține pe umerii lui Pământul Angelina Jolie este cea ce oprește căderea acestui film în "Groapa Mediocrității".


În concluzie, Maleficent este un film bun, care merită văzut și care o prezintă pe antagonista din "Frumoasa din Pădurea Adormită" ca un personaj bun și plin de iubire.

8/10

marți, iunie 10, 2014

Edge of Tomorrow (2014) - Feel Good Tuesday

 
Anul acesta a fost unul destul de slab din punct de vedere al filmelor de actiune si doar 4 productii ( din acest gen ) au reusit sa ma impresioneze : ( ordine complet aleatorie ) 300 Rise of an Empire, RoboCop, Need For Speed si Edge of Tomorrow.  
 
Asa ca nu cred ca puteam sa gasesc vreun alt film care sa descrie perfect topica zilei noastre de marti. Edge of Tomorrow este combinatia perfecta intre actiune si comedie, fara sa exagereze la niciun capitol ( actiune ametitoare, glume proaste sau faza dramatice ce o dau in penibil ).  
 
Filmul este o adaptare dupa romanul "All you need is kill" de Hiroshi Sakurazaka si prezinta un viitor  apropiat in care Terra este atacata de o specie de extraterestii, numita Mimics. Povestea este centrata pe maiorul William Cage, ce este trimis in batalia decisiva dintre omenire si Mimics, desi el n-a fost niciodata pe front. Pentru ca si-a amenintat generalul, este trimis cu forta in lupta si isi pierde gradul de maior, fiind considerat drept tradator. Ajuns in toiul bataliei, el este omorat, dar se trezeste din nou si reia aceeasi zi  ( over and over again, dupa cum ar spune americanul ).   

Recenziile pozitive sunt adevarate ( poate doar putin exagerate ) si au dreptate, Edge of Tomorrow este filmul perfect de actiune, iar laudele merg direct catre scenaristi. Au fost capabili sa scrie un scenariu foarte bine gandit si foarte intens ce contine atat elemente care tin spectatorul cu sufletul la gura, dar si cateva momente comice, la care publicul isi poate descreti fruntea. Singurul lucru care m-a dezamagit putin a fost lipsa emotiei, iar relatia de iubire dintre protagonisti a fost foarte putin dezvoltata, iar inevitabilul sarut dintre cei doi a fost fortat si exagerat.

Efectele sunt foarte frumoase si foarte naturale. Mimicsii par rupti din realitate, iar detaliile ce tin de structura lor sunt foarte bine evidentiate. Si costumele soldatilor sunt create superb si dau dovada de inventivitate din partea designerilor.  

Actingul este la inaltime pentru un film de acest gen. Emily Blunt este superba si carismatica, iar Tom Cruise, ei bine, pot spune ca s-a nascut pentru acest rol. 

In conclzie : chiar daca nu e chiar asa original, asa cum se zice ( sunt multe elemente din Source Code si Groundhog day ) Edge of Tomorrow a reprezentat pentru mine o surpriza placuta. Va sfatuiesc sa mergeti sa-l vedeti si va garantez ca nu va veti pierde cele doua ore degeaba. De la mine, EoT primeste nota maxima pentru un film de actiune. 

  8/10

marți, mai 27, 2014

Godzilla (2014) vs. Neighbors (2014)


Preambul :  Spoilere neanuntate. Daca n-ati vazut filmele, sariti peste "Asemanari si Diferente". 


Asemanari si diferente :

- Asemanari : Godzilla si Seth Rogen au aceeasi greutate. Diferenta : Seth Rogen apare aproape in fiecare secventa in Neighbors, in timp ce Godzilla apare maxim 20 de minute in filmul care-i poarta numele. Castigatorul titlului de "Burta care apare cel mai mult timp pe ecran" - Seth Rogen, Neighbors. 

- Asemanari : ambele sunt parodii. Neighbors isi bate joc de societatea americana din ziua de azi cu toate obiceiurile ei, in timp ce Godzilla isi bate joc de Pacific Rim. Premiul pentru cea mai proasta parodie merge catre Godzilla, pentru ca este atat de proasta incat iti vine sa pleci din sala.

- Diferente : in Neighbors toate personajele traiesc pana la sfarsit. In Godzilla personajele cheie mor in prima jumatate de ora. De exemplu (SPOILER) : de Bryan Carston ( are 30 de minute in care demonstreaza ca rolul vietii lui a fost in Breaking Bad si ca nu este capabil sa joace acceptabil ) si de Julliete Binoche ( apare doar in primele 10 minute ) scapam repede, din fericire pentru noi. Castigator la categoria "Filmul care nu-s bate joc de persoanjele principale" este : Neighbors.

- Diferente : in Neighbors, personajul negativ este Zac Efron. In Godzilla, amenintarea vine sub forma unor gargarite. Nu stiu de voi, dar am fost mai speriat de Zac Efron. Prin urmare, Zac Efron castiga categoria.

-  Diferente : din trailer, Neighbors parea o comedie idioata. Godzilla, in schimb, parea un film foarte bun. Neighbors a ramas tot o porcarie, dar e o porcarie la care razi cu lacrimi, in timp ce Godzilla e o porcarie la care plangi din cauza timpului pe care-l ti-l irosesti. Cea mai reusita porcarie : Neighbors.

- Diferente :  Godzilla e 3D si poate fi vazut in IMAX-ul prost din Romania. Neighbors poate fi vazut oriunde. Cel mai accesibil dintre cele doua : Neighbors.

Acum, sa dezvoltam putin ideile. Godzilla putea fi o capodopera a genului, dar fix acolo unde ar fi trebuit sa exceleze, o da in bara. Efectele sunt bune, dar am vazult altele si mai bune. Din trailere, aveam impresia ca totul se va axa pe personaje si pe scenariu, dar scenariul este prost scris, iar personajele nu sunt dezvoltate si folosite asa cum trebuie ( aici ma refer la relatiile dintre ele, la povestile lor s.a.m.d ). Se putea trece peste chestia asta, daca aveam macar niste interpretari cat de cat bune. Actori cunoscuti si apreciati de publicul larg dau impresia de amatorism, de la Carston cu accentul lui japonez de toata jena, pana la sentimentul fals de tristete pe care il traieste mezina familiei Olsen. Din toate punctele de vedere, Godzilla e cea mai mare dezamagire din 2014 si indraznesc sa-i dau titlul de cel mai prost film al anului. 

Neighbors, in schimb, este un film care nu se ia absolut deloc in serios si care livreaza publicului larg "caterinca" ieftina, ambalata frumos. Pentru o ora jumate de distractie, Neighbors poate fi alegerea perfecta.

In concluzie - Godzilla : Pacific Rim did it better.

In concluzie - Neighbors : cam cea mai buna comedie din 2014. 

Godzilla : 3/10
Neighbors : 6/10

duminică, mai 04, 2014

The Amazing Spider-Man 2 (2014)

Pe bune acum, Spider-Man nu a aratat niciodata atat de bine pe marele ecran! 

După cum se ştie, cel mai important conflict al Omului-Păianjen a fost dintotdeauna cu el însuşi: lupta dintre îndatoririle obişnuite ale lui Peter Parker şi responsabilităţile ieşite din e comun ale Omului-Păianjen. Însă lupta cea mai mare este abia pe cale să înceapă. Pentru Peter Parker (Andrew Garfield), nimic nu e mai minunat decât să sară de pe un zgârie-nori pe altul, să fie considerat un erou şi să aibă o iubită ca Gwen (Emma Stone). Dar toate acestea au un preţ: Spider-Man e singurul care îşi poate proteja concetăţenii şi New York-ul de indivizii rău-intenţionaţi şi periculoşi care ameninţă oraşul. De data aceasta, el are de înfruntat un adversar mult mai puternic decât el, pe nume Electro (Jamie Foxx). Odată cu reapariţia vechiului său prieten, Harry Osborn (Dane DeHaan), Peter realizează că toţi duşmanii săi au un punct în comun: laboratoarele OsCorp.

Cu tot respectul pentru Spider-man-ul lui Sam Raimi, dar Marc Webb duce povestea mai departe in cel uimitor mod posibil. Povestea este mult mai buna, mai antrenanta, mai emotionanta, mai amuzanta si chiar mai alerta. Spre deosebire de The Amazing Spider-man 1, partea a doua dispune de un scenariu mai complex, de personaje noi si interesante si de efecte speciale geniale. Au existat secvente la care am ramas cu gura cascata din cauza CGi-ului. Spre exemplu, scena din Times Square, cand Electro apare in peisaj, este superb portretizata, iar slow-motion-urile sunt folosite cum trebuie si singura intrebare care-ti trece prin minte este : " OMG, CUM AU FACUT ASTA?".

Andrew Garfield e mult mai potrivit in rolul lui Parker decat Tobey Maguire. E carismatic, are mai mult talent decat Maguire si prinde mai bine la public. Si personajul Gwen Stacy e mai simpatic, multumita Emmei Stone, decat MJ-ul lui Dunst, iar intre Garfield si Emma exista chimie si dau mai bine pe ecran. Villanii sunt si ei ok. Jaime Foxx nu face nimic special, desi are un moment narativ bun, ce inspira spectatorului putina teama, iar Dane DeHaan demonstreaza ca are mult talent si face din Harry Osbourne un personaj mai enigmatic si mai periculos. De mentionat este si Paul Giamatti, in rolul lui Rhino, care prezinta un villan interesant si amuzant, chiar daca are doar doua momente de glorie.

In concluzie : sa nu aveti impresia ca The Amazing Spider-Man 2 e perfect din toate punctele de vedere, dar minusurile pe care le are nu-s foarte importante si nici nu merita mentionate, tinand cont de genul de productie in care se incadreaza. Pana la urma, TASM2 e un film cu super-eroi foarte bine facut, ce le arata producatoriilor unor esecuri precum Thor, Captain America si Iron Man cum se face o pelicula buna, marca Marvel. Eu, personal, as mai plati un bilet pentru a revedea aventurile Omului-Paianjen.

                                                           Nota : 8 - 8,50/10


joi, mai 01, 2014

A History of Violence

Il iubesc pe Cronenberg. I-am adorat Cosmopolis-ul. Dar este ceva la A History of Violence care, pur si simplu, m-a lasat fara cuvinte.

Si nu pentru ca este cine stie ce capodopera ( pentru ca nu e ), ci pentru ca povestea avea un potential imens, de care Cronenberg s-a folosit pana la jumatatea filmului, iar dupa totul s-a transformat intr-o parodie. 

Tom Stall (Viggo Mortensen) este un familist linistit, care conduce un restaurant intr-un orasel din statul american Indiana. Dar atunci cand doi criminali periculosi vin in restaurant pregatiti sa faca prapad, Stall devine erou si ii impusca pe amandoi. Dupa ce povestea lui Stall ajunge in mass media, un mafiot din Philladelphia, Carl Fogaty (Ed Harris) isi face aparitia, pretinzand ca Tom este un fost ucigas platit – Eddie Cusack – si pretinde ca au niste afaceri neincheiate. Stall insista ca Fogaty a facut o greseala, dar in timpul acesta familia lui – sotia Edie (Maria Bello), fiul Jack (Ashton Holmes) si fetita Sarah (Heidi Hayes) sunt expusi pericolului. ( sursa : Cinemagia ).

Cativa au criticat filmul pentru ca este prea sangeros si contine scene de sex explicit ( adica totusi, am fost martorul primului 69 dintr-o productie cinematografica. E ceva! ), dar astea nu sunt motive bune prin care sa afirmi ca un film e prost. Prima mare buba a lui AHOV este felul in care este filmat. Am avut impresia 90% din film ca urmaresc un debut al unui regizor de care n-a auzit nimeni. Imaginea era sacadata si prost montata, si zic eu, ca pentru un regizor de calibrul lui Cronenberg, nu prea era permis acest lucru.

A doua mare buba este distributia. Nu ma leg de Viggo Mortensen ( care, dupa cate am observat, este un fel de muza pentru Cronenberg ) sau de Ed Harris, care e singurul ce ofera o prestatie de jos palaria. M-au deranjat Maria Bello si William Hurt, iar cel din urma a fost nominalizat la
Oscar! Si pentru ce? Pentru ca si-a batut joc de unul dintre cele mai interesante personaje din filmul asta? Sau pentru ca a fost atat penibil incat comisia Oscarurilor a ajuns sa creada ca de fapt asa este personajul? Iar de Maria Bello, se poate spune doar ca este buna de orice altceva, in afara de actorie.

In concluzie : Poate nu stiu eu sa apreciez adevarata arta, iar AHOV este o capodopera, sau poate filmul chiar este slab, iar eu ma pot culca linistit cu gandul ca am gusturi cat de cat bune.

                                                            Nota : 4,50/10

vineri, aprilie 04, 2014

Captain America : The Winter Soldier (2014)

De ce? De ce a simtit cineva nevoia sa faca o continuare la porcaria din 2011? Nimeni? Chiar n-are nimeni nicio explicatie?

După evenimentele din The Avengers, Steve Rogers (Chris Evans) trăieşte în Washington, încercând să-şi afle locul în lumea modernă după ce a petrecut decenii îngheţat în veşnicele zăpezi ale Arcticii. Dar, după ce un angajat S.H.I.E.L.D. este atacat, Steve se trezeşte implicat într-un mister ce ar putea pune în pericol întreaga lume. Alături de Văduva Neagră (Scarlett Johansson), eroul încearcă să dezlege iţele până când nu este prea târziu, iar asta îl va arunca împotriva unui redutabil şi în acelaşi timp familiar adversar, Războinicul iernii. (sursa : Cinemagia)  

Filmul e prost si plictisitor. De ce? E simplu, scenariul e groaznic. Se vrea mult mai intunecat decat ce a facut Marvel pana acum si esueaza lamentabil. Are elemente previzibile ( twist-urile prin care scenariul voia sa socheze spectatorul pot fi ghicite cu usurinta de la prima vizionare a trailerului ), momentele dramatice sunt penibile ( sacrificiile pe care le savarseste Capitanul Multi Muschi Minte Putina sunt de toata jena ). Pentru mine, nivelul productiilor Marvel scade cu fiecare film pe care il fac. Nici nu mai tin minte ultimul film bun cu super-eroii din universul Marvel.

In mizeria aceasta, se regasesc totusi cateva elemente destul de bune, esentiale ( de altfel ) unei productii de acest gen, precum coregrafia scenelor de actiune si CGi-ul, dar 3D-ul este inutil, pentru ca imaginile spectaculoase se puteau vedea bine mersi si intr-o varianta digitala ( da' mna, fara 3D, n-ar mai intra milioane de dolari in contul producatorilor :)) ).

Actorii au fost... mediocrii. De la Evans, la tufa de Venetia sau la Redford, care ar trebuie sa se gandeasca serios la o pauza de actorie, toti sunt groaznici si nu fac altceva decat sa-si adauge in CV roluri proaste. Samuel L. Jackson ar trebui sa se limiteze doar la filmele lui Tarantino, pentru ca nu-si arata talentul in productiile de genul acesta. Despre Sebastian Stan ( cunoscut de lume multumita unui scandal sexual in care a fost implicat impreuna cu colega lui din Gossip Girl,si  nu pentru ca ar detine calitati fantastice ca actor, pentru ca nu arata ca ar avea cine stie ce talent ) nu se pot spune prea multe. Desi numele personajului sau se afla in titlu, acesta apare de maxim 5 ori ( uneori cu masca, alteori fara ) si nu face altceva decat sa imparta pumni, picioare in toate partile si sa se laude cu mana lui din argint cu care poate muta si muntii din loc ( mai ceva ca tigaia Dry Cooker :)) ).
 
In concluzie : recenziile pozitive de pe IMDB sau alte site-uri de genul m-au facut sa cred ca am urmarit alt film. Oricum, mi s-a parut o imbecilitate, asa ca va recomand sa faceti altceva cu timpul dumneavoastra.

                                         Nota : 3/10  

P.S. : scenele de dupa generic mi s-au parut total inutile, dar prezinta posibilitatea unei continuari, pe care sper sa nu o vad depasind stadiul de proiect.

                                    

luni, martie 24, 2014

Snowpiercer (2013)

Coreenii sunt maestrii atunci cand vine vorba de filme. Aproape orice pelicula venita din Asia fura toate premiile de la festivalurile importante  din aceasta bransa. Joon-ho Bong este deja renumit multumita filmelor The Host (2006) si Madeo (2009), asa ca noul sau film, Snowpiercer, era asteptat de toti cinefilii.

Actiunea filmului se petrece  intr-un viitor in care un experiment ecologic, care are drept scop  salvarea planetei de la incalzirea globala, esueaza si totul ingheata, zecimand toata populatia Terrei. Supravietuitorii sunt salvati de ambitiosul proiect al unui miliardar, Wildrof, care consta intr-un tren impartit in doua categorii : sfarsitul trenului este locuit de oameni simpli, tratati de gardieni cu violenta si ura si, in primele vagoane se regaseste clasa privilegiata, formata din oameni instariti, din inalta societate. Totul incepe atunci cand eroul nostru, Curtis, planuieste sa cucereasca trenul si sa porneasca o revolutie impotriva sistemului. 

Uitati de filmele apocaliptice de genul 2012 sau The Day After Tomorrow. Snowpiercer nu se incadreaza in tiparul acesta. Snowpiercer e un film de arta, poate fi asemanat cu Melancholia sau Perfect Sense din acest punct de vedere, chiar daca intre cele doua mentionate mai sus este vorba despre o apocalipsa interioara a personajelor. 

Snowpiercer a fost ca o gura de aer proaspat pentru mine. Am simtit, dupa multa vreme, ca vad ceva original. Scenariul si soarta personajelor sunt mai imprevizibile decat un episod din Game of Thrones; camera de filmat prezinta cadre superbe in stilul caracteristic cinematografiei coreene; scenografia luptelor este impresionanta, prezentand cateva elemente si din celebra scena din OldBoy. Actorii si-au facut treaba foarte bine. Chris Evans a fost surprinzator de bun, oferind una dintre cele mai buna prestatii din cariera lui, John Hurt este plin de naturalete, Tilda Swaton e fantastica, iar Jamie Bell aduce un plus de optimism filmului, prin inocenta sa. In rolurile secundare ii intalnim pe Ed Harris (chiar daca are o aparatie scurta, este fabulos ) si pe terminatorul roman, Vlad Ivanov, care merge pe modelul "Die Hard" si se remarca imediat prin privirea directa si dura.

In concluzie : absurd (in unele momente), original si fresh, Snowpiercer este, fara niciun dubiu, unul dintre cele mai bune filme ale deceniului. Aplauze!  

Nota : 9/10



sâmbătă, martie 15, 2014

Need for Speed (2014)

Drag public masculin de toate varstele, mai tineti minte zilele si noptile pe care le petreceati in fata calculatoarelor, incercand sa mai treceti un nivel din jocul care va ocupa timpul liber? Cati dintre voi se gandeau ca o sa ajunga sa vada cursele acelea pline de andrelina si  suspans pe un ecran de cinema? Ei bine, dragi iubitori de simulari  auto, NFS este in cinematografe si arata mai bine ca niciodata.

Need for Speed urmareste povestea lui Tobey Marshall, un mecanic auto si un impatimit al curselor ilegale de masini, care incearca din rasputeri sa mentina pe linia de plutire afacerea familiei. Pentru a castiga niste bani, el incepe o afacere cu un fost prieten, Dino. Dupa o cursa cu final tragic, in care Dino il tradeaza, Tobey ajunge la inchisioare. Doi ani mai tarziu, acesta se intoarce, hotarat sa se razbune.

Multi ar putea crede ca exagerez sau ca aberez, dar trebuie sa spun ca din punct de vedere al actiunii, al curselor de masini si a efectelor speciale, NFS se claseaza mult deasupra seriei Fast and Furios. Scenariul ( trecand peste previzibilitatea de care da dovada ) este foarte bine scris, alternand de la scenele de actiune, la cele dramatice.

Cursele sunt impecabile din punct de vedere tehnic si viziual. 3D-ul isi face foarte bine treaba, dupa multa vreme, si reda un realism pe care eu, personal, nu l-am mai vazut la un film care s-a folosit de aceasta tehnologie.

Actorii se descurca foarte bine. De la Aaron Paul ( Breaking Bad ) nu aveam niciun dubiu ca nu o sa se descurce, Dominic Cooper este acceptabil in rolul personajului negativ, dar marile surprize ale filmului au fost Michael Keaton ( nu exagerez cand spun ca face cel mai bun rol din viata lui ) si Imogen Poots.

In concluzie : cel mai bun film cu si despre masini facut pana acum. Este spectaculos, distractiv si emotionant. Chiar daca n-ai jucat NFS, cu siguranta o sa fii placut surprins de film. Eu astept cu interes decizia producatorilor de a realiza un sequel si de a transforma Need for Speed in cel putin o trilogie.

                                                     Nota : 8/10

vineri, martie 14, 2014

Closer to the Moon (2014)

Rar apar filme cu adevarat bune, care pot fi considerate de arta si care minuneaza spectatorul.
Ultima productie al lui Nae Caranfil si-a lasat amprenta aceasta asupra mea si mi-a aratat motivul real pentru care iubesc filmele.  

Closer to the moon ia spectatorul si il plaseaza in Bucurestiul comunist din anul 1959, si  ii prezinta propria varianta a "Marelui jaf comunist", intr-o maniera plina de umor. Autorii jafului: patru bărbaţi şi o femeie, toţi comunişti situaţi la vârful ierarhiei de Partid, departe de orice lipsuri materiale. O lună mai târziu sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la moarte; dar în aşteptarea execuţiei sunt “invitaţi” să-şi joace propriile roluri într-o reconstituire cinematografică a acţiunii lor, menită să devină un film educativ şi de propagandă, destinat oamenilor muncii din întreaga ţară!  

Pe masura ce minutele filmului trec, spectatorul devine mai curios, pentru ca firul narativ ( desi stim toti cum se termina ) este destul de imprevizibil, iar detaliile despre personaje si despre scopul jafului pe care cei 5 l-au faptuit, apar treptat in cele 8 capitole. De asemenea, Nae Caranfil a prezentat perioada comunismului intr-un mod infrumusetat, stilizat si plin de magie. Closer to the Moon te asoarbe in poveste si te face sa uiti de viata cotidiana timp de 2 ore. 

La inceput am avut mici dubii legate de distribuirea in rolul principal feminin a Verei Farmiga, pentru ca nu mi se pare ca este o actrita buna, dar in acest film a fost superba. Plina de naturalete si de senzualitate, ea s-a potrivit de minune cu sarmantul Mark Strong. As indrazni sa zic ca sunt cele mai bune roluri din cariera lor. De asemenea si Harry Lloyd in rolul tanarului cameraman se descurca onorabil.  
In concluzie : poate fi considerat un blockbuster romanesc sau un film de arta, dar cert este ca, Closer to the Moon e una dintre cele mai bune pelicule romanesti realizate vreodata si il proclama pe Nae Caranfil drept cel mai bun regizor roman al momentului. 
                                       
                                                                 Nota : 9/10

vineri, martie 07, 2014

300: Rise of an Empire (2014)

Dupa 8 ani de cand prima parte a rupt gura targului si a impresionat o lume intreaga printr-un spectacol vizual de nota 10, Zack Snyder ( din scaunul de producator, de aceasta data ) a readus pe marile ecrane o continuare care poate fi considerata chiar mai buna decat pelicula cu Gerard Butler.

Actiunea din "300: Rise of an Empire" se petrece in acelasi timp cu cea din Eroii de la Termopile, doar ca spectatorul urmareste povestea grecului Temistocle, care se afla in razboi cu persanii condusi de regele-zeu Xerxes si de grecoaica Artemisia, care doreste sa vada toata Grecia sub flacari.

Mi-a fost putin frica de acest sequel. Trailer-ul m-a dezamagit din toate punctele de vedere si ma enerva de fiecare data cand eram nevoit sa-l urmaresc la cinema, asa ca l-am clasificat din start un esec. Din fericire, m-am inselat. 300: Rise of an Empire mi-a oferit una dintre cele mai frumoase surprize pe care le-am experimentat la cinema. Tot ce tine de acest film este fantastic. CGi-ul este perfect; scenografia luptelor iti taie respiratia, fiind imprevizibila si plina de suspans, iar scenariul este surprinzator de bun pentru un film de acest gen.

Jocul actoricesc nu este esential pentru un film de acest gen, dar se ridica la nivelul celorlalte elemente. Eva Green este diabolica, captivanta si seducatoare, iar Sullivan Stapleton este credibil in rolul lui Temistocle, chiar daca nu se compara cu personajul principal jucat de Butler in primul film.

In concluzie : Coloana sonora, baile de sange si bataliile fac din 300: Rise of an Empire cel mai spectaculos film al anului, asa ca inarmati-va cu popcorn si suc si mergeti sa-l vizionati la cinema. Choose your glory!

Nota : 8/10

joi, martie 06, 2014

I, Frankenstein (2013)

Sunt cateva filme de actiune care pot fi considerate distractve, amuzante ( ex.: Resident Evil ), dar sunt si altele care se scalda de la inceput pana la sfarsit in propria mediocritate.

Filmul spune povestea lui Adam, care se trezeste in mijlocul confruntarii ( despre care omenirea n-are habar ) dintre Gargui ( o combinatie intre ingeri si niste monstrii  ) si Demoni ( sunt niste demoni, n-au nimic special ). Daca nu v-ati prins, asistam la o batalie intre bine si rau, in care apare si acest fiu al lui Frankenstein, care mai omoara niste demoni. Povestea incepe atunci cand Victor Frankenstein moare inghetat in timp ce-l urmarea pe Adam. Adam il ia de acolo, il duce intr-un cimitir, apar cativa demoni, Adam omoara un demon, apar ingerii care-l salveaza, il duc intr-o catedrala, sefa Garguilor hotaraste sa-l tina in viata, Adam e rebel ( si pletos ), nu doreste sub nicio forma sa ramana acolo, asa ca isi ia cateva arme si isi vede drum. Se intoarce peste 200 de ani, cu o alta freza ( asta mi s-a parut ciudat, unde a gasit el vreun frizer in salbaticie?! ), dar cu aceleasi haine, vrand sa-l omoare pe sefu' demonilor.  
Ideea la baza pare copiata din Underworld. Avem un razboinic ( in varianta masculina de aceasta data ), un razboi intre doua rase de monstrii ( aici ingeri si demoni, acolo vampiri si ...alti vampiri? ) si lista cu elemente comune intre cele doua poate continua. Nu sunt sigur daca regizorul a fost atent la toate aceste asemanari. Oricum, vina nu-i apartine in totalitate, pentru ca filmul este realizat dupa un roman grafic scris de cel care a creat si Underworld, ceea ce arata cat de multa originalitate se regaseste in mintea scriitorului.

La partea de acting, filmul sta la fel de prost ca la toate celelalte capitole. Eckhart pentru mine este unul dintre cei mai prosti actori ai momentului, Yvonne nu-mai-stiu-cum a fost un guilty pleasure ( fanii serialului Dexter o sa fie de acord cu mine ), iar Bill Nighy este mai mult de decor, chiar daca ofera cea mai buna prestatie din tot filmul.

In concluzie : un film de umplutura pe care producatorii l-au facut doar pentru a stoarce bani de la public. In unele cazuri, poate fi considerat si un bun somnifer, iar regizorul isi poate scrie mare pe frunte : "Eu, regizor prost", si cinematografia o sa fie in siguranta.

Nota : 3,50/10

luni, februarie 17, 2014

The Wolverine (2013)

 Total diferit de alte filme cu Super eroi, “The Wolverine” este axat mai mult pe rezolvarea problemelor psihologice ale personajului principal, decât pe lupte.
   
 Filmul începe cu una din amintirile lui Logan care se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial. Este vorba de momentul detonării bombei atomice în Nagasaki. Logan îl salvează pe unul din soldații aflați în oraș, apărându-l de radiațiile puternice ale bombei. Astfel se crează o legătură foarte puternică între cele două persoanje.   Pelicula este foarte bine structurată, ideile fiind cursive, dar fiind în același timp și misterioasă. Premiza filmului fiind cea că marele afacerist Yashida dorește să îl întâlnească pe Logan pentru a-i mulțumi pentru că i-a salvat viața. Adevărul fiind că Yashida râvnea la viața veșnică cu care Logan considera că a fost blestemat. Motivul fiind cel de a continua să își conducă firma "Yashida Industries", pe care o considera incapabil de condus de fiul său.
   
Filmul prezintă și o latură tristă, cea a trădării între tată și fiică și dorința de a îți ucide aproapele doar pentru a obține succes financiar. Chiar dacă scenele de acțiune sunt spectaculoase, nu asta fac filmul special, ci mentalitatea japoneză, încă bazată pe valorile tradiționale, chiar dacă acțiunea se petrece într-o Japonie modernă.
 
 În concluzie, filmul a fost MULT mai bun decât mă așteptam, iar eu îl recomand.
 
     Nota : 8/10

Oldboy (2013)

Spike Lee a avut mult tupeu si curaj sa regizeze remake-ul celebrului film corean. Originalul regizat de Chan-Wook Park a fost un film socant, macabru, plin de duritate si greu de urmarit, iar sentimentul de tensiune pe care l-a transmis timp de doua ore varianta din 2003 este foarte greu de copiat. Pana la urma, Oldboy-ul din 2013 este o copie, mult mai slaba si fara emotie, in care totul este sters si dat pe fast forward. 

Joe Doucett e un creator de publicitate răpit şi ţinut ostatic timp de 20 de ani, într-o cameră izolată, ca o celulă, din care nu vede pe nimeni, doar imagini la tv. Apoi, într-o zi, e eliberat brusc şi fără nicio explicaţie. Devenit liber, el începe să-şi execute planul de răzbunare la care s-a gândit în ultimii 20 de ani şi încearcă să descopere cine l-a pedepsi, însă îşi dă seama că e în continuare prin într-o reţea e conspiraţie. ( sursa : CinemaRX ) 

Intial, n-am fost fermecat de filmul lui Chan-Wook Park, dar in timp, si-a lasat amprenta undeva in interiorul meu. Scenariul a fost mult mai complex si mai captivant, iar actorii au facut o treaba minunata, in special Min-sik Chol care a portretizat excelent un barbat de varsta mijlocie disperat dupa razbunare. 

In noua varianta, scenariul este cursiv, nu aduce nimic nou fata de original si nici nu reuseste sa fie la fel de captivant. Cei care nu au vazut filmul coreean, vor fi cu siguranta incantati si socati de final. Pentru ceilalti, s-ar putea sa fie o pierdere de vreme. Mie, personal, mi s-a parut reusit. Nu m-a plicitisit si nici nu mi-a lasat un gust amar in final. Totul s-a datorat actorilor. Chiar daca Josh Broslin ( No country for old men ) si Elizabeth Olsen ( Liberal Arts ) fac roluri bune, sarea si piperul filmului a fost Samuel L. Jackson.  A aparut doar pentru cateva minute, dar a reusit sa capteze atentia si sa aduca o nota umoristica filmului. 

In concluzie : chiar daca nu se ridica la inaltimea originalului, Oldboy-ul lui Lee poate fi vazut de cinefilii deschisi la o varianta hollywoodiana a unui film ce a facut istorie.  


                                                          Nota : 5/10