Se afișează postările cu eticheta aventura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aventura. Afișați toate postările

joi, ianuarie 15, 2015

The Good Lie

   "If you want to go fast,go alone.If you want to go far,go together."

 Prima data cand acest film mi-a atras cu adevarat atentia a fost cand am citit niste cuvinte excelent scrise referitor la el de catre un coleg respectabil.De-asemenea si nota excelenta si review-urile excelente primite pe anumite site-uri importante m-au facut sa realizez ca acest film trebuie vazut la un moment dat.Aceste evenimente s-au intamplat in toamna anului trecut si din acel moment am asteptat linisit oportunitatea potrivita pentru a viziona acest film.Astfel in aceasta zi foarte atipica de ianuarie am ales foarte inspirat sa vad The Good Lie si nu imi pare absolut rau deloc pentru alegere facuta.
 
The Good Lie mi s-a parut un film impresionant care m-a emtionat si sensibilizat terbil datorita unei povesti cutremuratoare.Filmul surprinde foarte mult datorita evenimentelor prezentate si cred ca este foarte greu sa nu ramai impresionat de drama personajelor prezente.O poveste care dovedeste cat de pretioasa este viata,cat de multe sacrifici trebuie uneori sa indarjim pentru a prinde un nou rasarit.Pe mine aceasta poveste m-a impresionat radical si mi-a oferit o lectie adevarata de viata pe care incerc sa o aplic in fiecare noua zi.O poveste despre solidaritate,adaptare si in primul rand despre supravietuire.Evenimentele prezentate sunt de-a dreptul uimitoare si te fac sa te intrebi cu adevarat cat de norocos esti sau sa reflecti putin la unele locuri absolut "intunecate" de pe acest pamant.
 
Inceputul filmului este unul foarte bun si dovedeste clar potentialul urias al filmului.Astfel avem parte de o introducere foarte emotionanta si cu un impact puternic asupra spectatorului.Pe langa actiunea filmului, regia excelenta isi pune amprenta asupra acestui impact mai sus amintit.Din punct de vedere vizual filmul este excelent pe tot parcursul duratei lui, insa cadrele surprinse la inceput sunt pur si simplu extraordinare.De fapt exista clar un contrast urias intre cadrele surprinse pe taram african si cele care urmaresc actiunea pe continentul american.Totusi si evenimentele din a doua parte a filmului sunt coordonate excelent de catre regizor si acesta surprinde perfect modul in care protagonistii se adapteaza la noul peisaj.Pe tot parcursul filmului sunt numeroase momente in care regia iese in evidenta si chiar nu ai cum sa nu apreciezi treaba reusita de catre Philippe Falardeau.
 
Ritmul actiunii este unul care pare uneori mult prea grabit.De fapt, in unele momente parca actiunea sare peste unele detalii, iar acest lucru m-a deranjat foarte putin.Totusi trebuie sa tin cont ca filmul are o durata de 110, iar povestea a fost bine structurata in acest interval.Cele trei personaje centrale sunt foarte bine conturate si surprind cu niste mentalitati si caractere foarte interesante.Si cei care i-au interpretat pe protagonisti au facut o treaba excelenta mai ales ca acestia probabil nu au avut multa experienta pe platourile de filmare.Experienta este compensata de prezenta unor actorii precum Reese Witherspoon sau Corey Stoll.In ultimi doi ani Reese Witherspoon a fost o prezenta complet stearsa in opinia mea si imi amintesc doar rolul acesteia din excelentul Mud.Asa ca a fost o surprinza placuta sa o revad pe aceasta intr-un rol destul de bun si mi-a placut de personajul interpretat, chiar daca aceasta se afla in unele momente intr-o oarecare umbra.
 
The Good Lie este un film care nu are cum sa nu va impresioneze atat timp cat ii acordati increderea necesara.Povestea este una absolut uimitoare si poate fi cu usurinta catalogata drept o importanta lectie de viata.O poveste complexa care prezinta cate sacrifici trebuie facute uneori pentru a reusi sa ai un scop in aceasta viata.Pe mine personal povesta m-a impresionat profund si recunosc ca imi este greu sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru a relata exact cat impact a avut aceasta asupra mea.Pe langa scenariul bine scris si evenimentele prezentate,filmul dispune de o regie excelenta si de niste interpretari sincere din partea unor actori grozavi.Eu recomand cu multa incredere acest film si sunt sigur ca va reusi sa va impresioneze profund.Ii acord cu mult entuziasm nota 9 si sper ca cuvintele scrise aici sa va faca sa ii acordati o vizionare.

sâmbătă, iunie 28, 2014

Transformers: Age of Extinction (2014)

Prima parte fost ok. Efecte speciale bune, o poveste usurica si usor de digerat + niste actori simpatici. Transformers : Revenge of the Fallen a fost filmul de actiune perfect de vara, ce a pastrat elementele din prima parte, doar ca le-a imbunatatit. Transformers : The Dark Side of the Moon a fost singurul film la care m-a luat somnul in sala de cinema. Inlocuirea lui Megan Fox cu o tufa de venetia si cresterea duratei filmului n-au facut decat sa scada din valoarea seriei ridicata de partea a doua. In 2014, Michael Bay s-a intors cu lumea autobotilor pe marele ecran, de data aceasta cu o personaje noi si cu o poveste mai sumbra fata de ce ne-a prezentat pana acum.

Actiunea se petrece dupa 5 ani de la evenimentele din The Dark Side of the Moon, cand orasul Chicago a fost distrus de batalia finala dintre Autoboti si Decepticoni. In toata aceasta perioada, robotii care au supravietuit au fost vanati de CIA, cu scopul de a se face experimente pe ei. Tinta principala a CIA-ului este liderul autobotilor, Optimus Prime ( cu un look nou ). Aflat intr-o stare critica, Optimus este gasit de Cade Yeager, un inventator ce il ia acasa pentru a-l dezasambla si pentru a-i vinde piesele. El are "ghinionul" de a-l readuce la viata pe Optimus si astfel se trezeste in mijlocul bataliei dintre oameni si roboti.

Am mers la Transformers 4 cu asteptari mici, crezand ca o sa fie la fel de prost ( sau chiar mai prost ) decat partea a 3-a. Din fericire, mi-a oferit exact ce mi-as fi dorit de la un film de actiune cu roboti : multa actiune de calitate ( exceptand momentele in care pe ecran era un haos total ) si cateva glumite reusite. Din punct de vedere al efectelor speciale, filmul este exceptional. Exploziile, infatisarea robotilor si unele decoruri sunt foarte bine prezentate ( personal, n-am mai vazut astfel de efecte de la Pacific Rim ).

Dar tinand cont ca este un film de Michael Bay, avem parte si de mici dezamagiri. Cea mai mare buba este scenariul. Avem parte de replici proaste, uneori penibile ; personaje sterse ; scene terminate brusc s.a.m.d.  Tot la capitolul dezamagirilor se incadreaza si actiungul. Chiar daca avem parte de doua interpretari bune din partea actorilor Stanley Tucci si Mark Wahlberg, restul distributiei se joaca ca niste amatori. In rolurile negative ii avem pe Kelsey Grammer si Titus Welliver. Cei doi sunt total neconvingatori si lipsiti de orice urma de talent. Ca prezenta feminina, Nicola Peltz este frumoasa si atat.

Personal, am mai fost surprins si de coloana sonora, de care s-au ocupat de aceasta data cei de la Imagine Dragons ( una din trupele mele preferate de rock alternativ ). Se pare ca decizia de a-i schimba pe cei de la Linkin Park de la carma soundtrack-ului a fost o alegere inspirata.

In concluzie : poate varsta mea frageda sau imaturitatea de care dau uneori dovada au fost factorii care m-au facut sa ma bucur de Tranformers: Age of Extinction. Nu au existat momente moarte si nici n-am simtit trecerea celor doua ore jumate, asa ca partea a 4-a din seria Transformersilor este un guilty pleasure pentru mine.

                                                             Nota : 6/10

joi, iunie 19, 2014

Maleficent (2014)

De când am văzut trailer-ul, Maleficent a fost unul din filmele pe care am știut că vreau să le văd. Nu am avut cine știe ce așteptări legate de film din punct de vedere al scenariului și al jocului actoricesc știind că, totuși, acest film este creat pentru a fi un Blockbuster nu o capodoperă a cinematografiei. Am fost plăcut surprins de faptul că acest film a fost unul chiar bun.

Pe lângă faptul că prezintă lupta dintre regatul oamenilor și cel al ființelor magice, filmul arată și adevărata fața a lui Maleficent ( Angelina Jolie ), una total dierită de cea prezentată tot de Disney în "Frumoasa din Pădurea Adormită"(1959). Filmul ne explică de ce Maleficent, zâna care în tinerețe era bună și iubită de toți, devine rea. Ea este mânată de dorința de a se răzbuna pe Stefan ( Sharlto Copley ), cel ce i-a promis iubire, dar care mai apoi i-a distrus speranța că vreodată va exista pace între oameni și ființele magice. Maleficent aruncă un blestem asupra fetei Regelui Stefan, blestem al cărui efect este de a o cufunda într-un somn adânc pe Aurora ( Elle Fanning), fata împăratului, odată cu împlinirea vârstei de 16 ani. Într-un final Maleficent începe să o îndrăgească pe Aurora și o scapă de blestem.

Deși este vorba de un film plin de magie, jocului actoricesc îi lipsește cu desăvârșire magia. Angelina Jolie este, după părerea mea, pusă în incomoda postură de a ridica singură nivelul filmului. Astfel precum Atlas ține pe umerii lui Pământul Angelina Jolie este cea ce oprește căderea acestui film în "Groapa Mediocrității".


În concluzie, Maleficent este un film bun, care merită văzut și care o prezintă pe antagonista din "Frumoasa din Pădurea Adormită" ca un personaj bun și plin de iubire.

8/10

marți, iunie 10, 2014

Edge of Tomorrow (2014) - Feel Good Tuesday

 
Anul acesta a fost unul destul de slab din punct de vedere al filmelor de actiune si doar 4 productii ( din acest gen ) au reusit sa ma impresioneze : ( ordine complet aleatorie ) 300 Rise of an Empire, RoboCop, Need For Speed si Edge of Tomorrow.  
 
Asa ca nu cred ca puteam sa gasesc vreun alt film care sa descrie perfect topica zilei noastre de marti. Edge of Tomorrow este combinatia perfecta intre actiune si comedie, fara sa exagereze la niciun capitol ( actiune ametitoare, glume proaste sau faza dramatice ce o dau in penibil ).  
 
Filmul este o adaptare dupa romanul "All you need is kill" de Hiroshi Sakurazaka si prezinta un viitor  apropiat in care Terra este atacata de o specie de extraterestii, numita Mimics. Povestea este centrata pe maiorul William Cage, ce este trimis in batalia decisiva dintre omenire si Mimics, desi el n-a fost niciodata pe front. Pentru ca si-a amenintat generalul, este trimis cu forta in lupta si isi pierde gradul de maior, fiind considerat drept tradator. Ajuns in toiul bataliei, el este omorat, dar se trezeste din nou si reia aceeasi zi  ( over and over again, dupa cum ar spune americanul ).   

Recenziile pozitive sunt adevarate ( poate doar putin exagerate ) si au dreptate, Edge of Tomorrow este filmul perfect de actiune, iar laudele merg direct catre scenaristi. Au fost capabili sa scrie un scenariu foarte bine gandit si foarte intens ce contine atat elemente care tin spectatorul cu sufletul la gura, dar si cateva momente comice, la care publicul isi poate descreti fruntea. Singurul lucru care m-a dezamagit putin a fost lipsa emotiei, iar relatia de iubire dintre protagonisti a fost foarte putin dezvoltata, iar inevitabilul sarut dintre cei doi a fost fortat si exagerat.

Efectele sunt foarte frumoase si foarte naturale. Mimicsii par rupti din realitate, iar detaliile ce tin de structura lor sunt foarte bine evidentiate. Si costumele soldatilor sunt create superb si dau dovada de inventivitate din partea designerilor.  

Actingul este la inaltime pentru un film de acest gen. Emily Blunt este superba si carismatica, iar Tom Cruise, ei bine, pot spune ca s-a nascut pentru acest rol. 

In conclzie : chiar daca nu e chiar asa original, asa cum se zice ( sunt multe elemente din Source Code si Groundhog day ) Edge of Tomorrow a reprezentat pentru mine o surpriza placuta. Va sfatuiesc sa mergeti sa-l vedeti si va garantez ca nu va veti pierde cele doua ore degeaba. De la mine, EoT primeste nota maxima pentru un film de actiune. 

  8/10

vineri, iunie 06, 2014

A Million Ways to die in the West (2014)

A Million Ways to die in the West sau cum MacFarlane a dat-o in bara cu filmul asta.

Filmul îl are în centru pe Albert, un cioban care e prea fricos să se prezinte la un duel și în consecință este părăsit de iubită. Pentru a o recâștiga, acesta apelează la sfaturile nevestei unui tâlhar, care îl învață cum să dueleze. Lucrurile se complică atunci când Albert se îndrăgostește de ea și soțul acesteia reapare în peisaj. ( sursa : CinemaRX ) 

Daca inca nu ti s-a facut rau de la plotul previzibil si tampit, si esti masochist si vrei totusi sa vezi filmul, o sa-ti spun 5 lucruri ( 2 bune, 3 rele ) despre el : 

- cel mai bun lucru din film este Charlize Theron. 

- glumele sunt in mare parte nereusite si se bazeaza pe sex, probleme la stomac si sadism. Singurele poante cu adevarat bune apar in trailer, asa ca daca l-ai vazut deja de cel putin 3 ori, exista sanse sa nu mai gasesti nimic amuzant la el. 

- scenariul este prost scris. Are foarte multe momente moarte, lungi si plictisitoare, fara care filmul ar fi putut fi mult mai scurt si antrenant. Ca sa nu mai zic ca filmul dureaza doua ore si ca dupa prima jumatate de ora exista riscul sa fii plictisit de moarte.   

- asta este pentru fanii How I Met Your Mother : daca va era dor de Barney si glumele lui, il puteti revedea aici facand aceleasi glume si spunand celebra vorba "Challenge Accepted".  

- Seth MacFarlane dovedeste ca nu are deloc talent ca actor. La inceput este chiar simpatic, dar pe la mijlocul filmul devine chiar enervant, iar pentru mine era o bucurie faptul ca existau secvente in care el nu aparea pe ecran. 


In concluzie : chiar imi pare rau pentru Seth, mai ales ca mi-a placut la nebunie Ted, dar AMWTDITW e unul dintre cele mai proaste comedii ale anului. Cine stie, poate data viitoare, va fi mai bine pentru MacFarlane. Oricum, pana apar alte comedii in cinematografe, duceti-va sa vedeti Neighbors. 

                                               Nota : 4/10

marți, mai 27, 2014

Godzilla (2014) vs. Neighbors (2014)


Preambul :  Spoilere neanuntate. Daca n-ati vazut filmele, sariti peste "Asemanari si Diferente". 


Asemanari si diferente :

- Asemanari : Godzilla si Seth Rogen au aceeasi greutate. Diferenta : Seth Rogen apare aproape in fiecare secventa in Neighbors, in timp ce Godzilla apare maxim 20 de minute in filmul care-i poarta numele. Castigatorul titlului de "Burta care apare cel mai mult timp pe ecran" - Seth Rogen, Neighbors. 

- Asemanari : ambele sunt parodii. Neighbors isi bate joc de societatea americana din ziua de azi cu toate obiceiurile ei, in timp ce Godzilla isi bate joc de Pacific Rim. Premiul pentru cea mai proasta parodie merge catre Godzilla, pentru ca este atat de proasta incat iti vine sa pleci din sala.

- Diferente : in Neighbors toate personajele traiesc pana la sfarsit. In Godzilla personajele cheie mor in prima jumatate de ora. De exemplu (SPOILER) : de Bryan Carston ( are 30 de minute in care demonstreaza ca rolul vietii lui a fost in Breaking Bad si ca nu este capabil sa joace acceptabil ) si de Julliete Binoche ( apare doar in primele 10 minute ) scapam repede, din fericire pentru noi. Castigator la categoria "Filmul care nu-s bate joc de persoanjele principale" este : Neighbors.

- Diferente : in Neighbors, personajul negativ este Zac Efron. In Godzilla, amenintarea vine sub forma unor gargarite. Nu stiu de voi, dar am fost mai speriat de Zac Efron. Prin urmare, Zac Efron castiga categoria.

-  Diferente : din trailer, Neighbors parea o comedie idioata. Godzilla, in schimb, parea un film foarte bun. Neighbors a ramas tot o porcarie, dar e o porcarie la care razi cu lacrimi, in timp ce Godzilla e o porcarie la care plangi din cauza timpului pe care-l ti-l irosesti. Cea mai reusita porcarie : Neighbors.

- Diferente :  Godzilla e 3D si poate fi vazut in IMAX-ul prost din Romania. Neighbors poate fi vazut oriunde. Cel mai accesibil dintre cele doua : Neighbors.

Acum, sa dezvoltam putin ideile. Godzilla putea fi o capodopera a genului, dar fix acolo unde ar fi trebuit sa exceleze, o da in bara. Efectele sunt bune, dar am vazult altele si mai bune. Din trailere, aveam impresia ca totul se va axa pe personaje si pe scenariu, dar scenariul este prost scris, iar personajele nu sunt dezvoltate si folosite asa cum trebuie ( aici ma refer la relatiile dintre ele, la povestile lor s.a.m.d ). Se putea trece peste chestia asta, daca aveam macar niste interpretari cat de cat bune. Actori cunoscuti si apreciati de publicul larg dau impresia de amatorism, de la Carston cu accentul lui japonez de toata jena, pana la sentimentul fals de tristete pe care il traieste mezina familiei Olsen. Din toate punctele de vedere, Godzilla e cea mai mare dezamagire din 2014 si indraznesc sa-i dau titlul de cel mai prost film al anului. 

Neighbors, in schimb, este un film care nu se ia absolut deloc in serios si care livreaza publicului larg "caterinca" ieftina, ambalata frumos. Pentru o ora jumate de distractie, Neighbors poate fi alegerea perfecta.

In concluzie - Godzilla : Pacific Rim did it better.

In concluzie - Neighbors : cam cea mai buna comedie din 2014. 

Godzilla : 3/10
Neighbors : 6/10

duminică, mai 11, 2014

#Selfie (2014)

"Nemuritori, învingători din simpli visători." 

Selfie spune povestea a trei puștoaice de clasa a 12a care pleacă la mare cu două zile înainte de BAC. Acolo, ele se împrietenesc cu trei băieți, ce fură cărți de credit pentru a face rost de bani și împreună vor avea parte de un weekend distractiv și plin de surprize.

Încep prin a spune că Selfie e o surpriză din câteva puncte de vedere. În primul rând, umorul este de calitate. Au existat multe secvențe în care sala era pe jos de râs. Aceste momente au fost bine interpretate de Răzvan Vasilescu si Vlad Logigan ( care are ceva din înfățișarea lui Mihai Mălaimare ), și surprinzător de Smiley si Alex Velea ( scurta lor apariție a fost reușită ).

In al doilea rand, #Selfie are un aer fresh si vesel, in contradictie cu filmele romanesti aparute dupe 2000 si acest lucru e un avantaj, pentru ca il face mai acesibil pentru publicul larg care se duce la filme doar pentru popcorn sau nachos.

Tinand cont ca nu este un film ce se vrea extraordinar, are MULTE minusuri destul de enervante. In primul rand scenariul. Este ok in unele momente, dar exagerat in altele, precum scena cu plonjarea masinii in apa ( dramatism si suspans inutil si neconvingator ).

Nu mi-au placut exagerarile de limbaj si de comportament folosite in acest film. Adolescentii din ziua de azi nu spun fraze intregi in engleza si nu posteaza tot ce fac pe facebook sau instagram ( credeti-ma, sunt unul dintre ei ).

Daca i-am laudat pe Razvan Vasilescu si Vlad Logigan, acum trebuie sa mentionez si restul distributiei. Crina Semciuc e pe langa si pare din alt film ; blondina e penibila, facand din piesele dragute pe care le canta, momente numai bune de mers la toaleta ; Calinescu e destul de amuzant si joaca ok ; Levent Sali e simpatic, iar Olimpia Melinte e draguta, carismatica si s-a potrivit foarte bine in rol.

In concluzie : #Selfie e un film de vara, simpatic si easy-going. Daca-l veti urmari cu mintea deschisa si fara prea multe asteptari, s-ar putea sa nu va pierdeti doua ore degeaba. Daca nu, mai bine stati acasa.

                                                             Nota : 6/10





duminică, mai 04, 2014

The Amazing Spider-Man 2 (2014)

Pe bune acum, Spider-Man nu a aratat niciodata atat de bine pe marele ecran! 

După cum se ştie, cel mai important conflict al Omului-Păianjen a fost dintotdeauna cu el însuşi: lupta dintre îndatoririle obişnuite ale lui Peter Parker şi responsabilităţile ieşite din e comun ale Omului-Păianjen. Însă lupta cea mai mare este abia pe cale să înceapă. Pentru Peter Parker (Andrew Garfield), nimic nu e mai minunat decât să sară de pe un zgârie-nori pe altul, să fie considerat un erou şi să aibă o iubită ca Gwen (Emma Stone). Dar toate acestea au un preţ: Spider-Man e singurul care îşi poate proteja concetăţenii şi New York-ul de indivizii rău-intenţionaţi şi periculoşi care ameninţă oraşul. De data aceasta, el are de înfruntat un adversar mult mai puternic decât el, pe nume Electro (Jamie Foxx). Odată cu reapariţia vechiului său prieten, Harry Osborn (Dane DeHaan), Peter realizează că toţi duşmanii săi au un punct în comun: laboratoarele OsCorp.

Cu tot respectul pentru Spider-man-ul lui Sam Raimi, dar Marc Webb duce povestea mai departe in cel uimitor mod posibil. Povestea este mult mai buna, mai antrenanta, mai emotionanta, mai amuzanta si chiar mai alerta. Spre deosebire de The Amazing Spider-man 1, partea a doua dispune de un scenariu mai complex, de personaje noi si interesante si de efecte speciale geniale. Au existat secvente la care am ramas cu gura cascata din cauza CGi-ului. Spre exemplu, scena din Times Square, cand Electro apare in peisaj, este superb portretizata, iar slow-motion-urile sunt folosite cum trebuie si singura intrebare care-ti trece prin minte este : " OMG, CUM AU FACUT ASTA?".

Andrew Garfield e mult mai potrivit in rolul lui Parker decat Tobey Maguire. E carismatic, are mai mult talent decat Maguire si prinde mai bine la public. Si personajul Gwen Stacy e mai simpatic, multumita Emmei Stone, decat MJ-ul lui Dunst, iar intre Garfield si Emma exista chimie si dau mai bine pe ecran. Villanii sunt si ei ok. Jaime Foxx nu face nimic special, desi are un moment narativ bun, ce inspira spectatorului putina teama, iar Dane DeHaan demonstreaza ca are mult talent si face din Harry Osbourne un personaj mai enigmatic si mai periculos. De mentionat este si Paul Giamatti, in rolul lui Rhino, care prezinta un villan interesant si amuzant, chiar daca are doar doua momente de glorie.

In concluzie : sa nu aveti impresia ca The Amazing Spider-Man 2 e perfect din toate punctele de vedere, dar minusurile pe care le are nu-s foarte importante si nici nu merita mentionate, tinand cont de genul de productie in care se incadreaza. Pana la urma, TASM2 e un film cu super-eroi foarte bine facut, ce le arata producatoriilor unor esecuri precum Thor, Captain America si Iron Man cum se face o pelicula buna, marca Marvel. Eu, personal, as mai plati un bilet pentru a revedea aventurile Omului-Paianjen.

                                                           Nota : 8 - 8,50/10


joi, aprilie 10, 2014

The Beasts of the Southern Wild (2012)

"- Who's the man?" ; "- I'm the man!"

Ștefan: "Beasts of the Southern Wild" este un film care, prin simplitatea lui, ne învață să apreciem viața. Filmul prezintă cum fericirea nu vine din lucrurile materiale și cum un copil poate fi farul strălucitor al speranței unei întregi comunități. Un far pe nume "Hushpuppy".
     
Când mi-a fost propus să văd acest film am fost foarte interesat de el. De mult îmi pusesem în cap să îl văd și nu regret că am făcut acest lucru. Nu pot spune că filmul m-a impresionat și nici că m-a marcat, DAR pot spune că a făcut un lucru mult mai important: m-a pus pe gânduri. Pentru că ăsta e rolul unui astfel de film. De a te face să te gândești care sunt adevăratele valori ale vieții.
    
Hushpuppy trăiește într-o comunitate izolată, lipsită de beneficiile lumii moderne. Asta nu o face nefericită. Filmul prezintă acțiunea unui ageni extern asupra comunității fetiței: factorul ecologic reprezentat de o furtună și de topirea calotei glaciare. O frumoasă metaforă este prezentată în film: niște animale mari și fioroase prezintă frica, dezastrul lipsa de speranță. Acestea îi urmăresc pe locuitorii 'Căzii". În timp ce comunitatea fuge de animale, Hushpuppy este destul de curajoasă ca la final să le înfrunte. Totul prezintă cum un copil de doar șase ani preferă să trăiască în propria realitate și să dea dovadă de o demnitate și de o maturitate fenomenală.
     
În concluzie, actorii joacă foarte bine, micuța Quvenzhané Wallis fiind minunată în rolul său, iar eu recomand acest film cu încredere. 


Nota: 8/10
    

Horia : Tărâmul visurilor/Beasts of the Southern Wild este povestea lui Hushpuppy, o fetiță de șase ani care locuiește într-o comunitate izolată, separată de civilizație printr-un baraj care îi mărginește universul: Bathtub / Cada. Hushpuppy locuieşte doar cu tatăl său, Wink, şi vede lumea ca un puzzle imens, format din bucăţi care se potrivesc perfect. Atunci când o furtună dezlanţuită ameninţă comunitatea în care trăieşte, iar tatăl ei se îmbolnăveşte subit, Hushpuppy simte cum ordinea naturală a tot ceea ce iubeşte se destramă în jurul ei. ( sursa : Cinemagia ) 

Un proiect interesant, prezentat intr-o maniera interesanta, prin ochii unei pustoaice de 6 ani. 


Beasts of the Southern Wild a inceput neasteptat de bine, mai ales ca asteptarile mele inainte de vizionare au fost scazute, din cauza recenziilor negative pe care specialistii le-au postat pe internet. Filmul mi-a oferit o stare placuta si mi-a placut ca pot sa fiu martorul unei povesti noi si interesante, dar entuziasmul a scazut treptat, pe masura ce filmul se desfasura. Povestea sufera mult, pentru ca nu ofera prea multe detalii despre locurile si perioada in care actiunea se intampla. Pe langa asta, actiunea nu are prea mult sens si multe scene sunt greu de inteles, fiind incoerente. 

Un film metaforic ce prezinta un viitor post-apocaliptic cauzat de poluare si de neglijenta omului fata de natura. 

Pe langa povestea fetitei si a tatalui ei, filme pune probleme serioase de ecologie. Marginalizarea si mizeria in care traiesc locuitorii "Cazii" este posibila si in realitate, iar eu cred ca filmul a vrut sa atentioneze publicul legat de aceasta situatie.

Quvenzhané Wallis a fost o revelatie. E foarte talentata si cu singuranta vom mai auzi de ea in viitor. Dwight Henry ( tatal fetitei ), joaca binisor, avand cateva momente in care se face remarcat, precum scena memorabila pe care o gasiti mai jos :



Putea fi mult mai bun, daca scenariul era mai bine scris. Nominalizarea la cateogoria de "Cel mai bun film" este exagerata, iar laudele atribuite filmului sunt foarte putine, facand "The Beasts of the Southern Wild" un film pe care publicul il va uita foarte repede.


In concluzie : "la pomul laudat, sa nu te duci cu sacul." 

Nota : 6/10

miercuri, aprilie 09, 2014

Lord of the Flies (1963)

Cu mult curaj, regizorul Peter Brook, care pana atunci regizase numai piese de teatru, a indraznit sa ecranizeze cartea Lord of the Flies ( Imparatul mustelor ) scrisa de William Golding, iar rezultatul este neasteptat de bun.

In urma unui accident aviatic, un grup de scolari raman captiv pe o insula din mijlocul Oceanului Pacific. Baietii se aduna toti intr-un grup si stabilesc niste reguli dupa care sa se ghideze pana sa ajunga sa fie salvati de pe insula. Totul ia o intorsatura neasteptata atunci cand Jack, cel mai mare baiat de pe insula, decide sa incalce fiecare regula si sa actioneze independent, impreuna cu vanatorii lui. Astfel, grupul cel mare se divide in doua parti, fiecare incercand sa supravietuiasca prin propriile moduri.

Filmul incepe din start intr-un mod inedit. Am fost surprins sa vad ca a ales sa prezinte povestea elevilor si a prabusirii avionului prin poze. Personal, n-am mai intalnit aceasta tehnica de prezentare a evenimentelor in vreo alta pelicula.

De asemenea, am mai apreciat decizia regizorului de realiza filmul in alb si negru ( desi, in anii 60 apareau deja pelicule color ), pentru ca, astfel, filmul pastreaza aerul dur si sumbru al dramei prin care trec acei copii. Pe langa imagine am apreciat si faptul ca filmul este o ecranizare fidela a romanului.

Trecand peste lucrurile bune ale filmului, Lord of the Flies are si cateva minusuri. Montajul este execrabil ( anul in care a aparut nu este o scuza pentru acest lucru, tinand cont ca in acel an au aparut filme cu un montaj mult mai bun. De mentionat la acest capitol ar fi si interpretarea tinerilor "actori" ( actori in ghilimele pentru ca toti copiii din film se aflau la primul lor rol ). Au dat dovada de naturalete, dar rosteau replicile sters, fara nicio intonatie si fara nicio frazare.

In concluzie : un film important pentru cinematografia mondiala, cu plusuri si minusuri. Substratul povestii este, pana la urma, cel care impresioneaza spectatorul, lasandu-l sa reflecte asupra demonilor interiori si a diferentie intre bine si rau.

                                                             Nota : 7/10

luni, martie 24, 2014

Snowpiercer (2013)

Coreenii sunt maestrii atunci cand vine vorba de filme. Aproape orice pelicula venita din Asia fura toate premiile de la festivalurile importante  din aceasta bransa. Joon-ho Bong este deja renumit multumita filmelor The Host (2006) si Madeo (2009), asa ca noul sau film, Snowpiercer, era asteptat de toti cinefilii.

Actiunea filmului se petrece  intr-un viitor in care un experiment ecologic, care are drept scop  salvarea planetei de la incalzirea globala, esueaza si totul ingheata, zecimand toata populatia Terrei. Supravietuitorii sunt salvati de ambitiosul proiect al unui miliardar, Wildrof, care consta intr-un tren impartit in doua categorii : sfarsitul trenului este locuit de oameni simpli, tratati de gardieni cu violenta si ura si, in primele vagoane se regaseste clasa privilegiata, formata din oameni instariti, din inalta societate. Totul incepe atunci cand eroul nostru, Curtis, planuieste sa cucereasca trenul si sa porneasca o revolutie impotriva sistemului. 

Uitati de filmele apocaliptice de genul 2012 sau The Day After Tomorrow. Snowpiercer nu se incadreaza in tiparul acesta. Snowpiercer e un film de arta, poate fi asemanat cu Melancholia sau Perfect Sense din acest punct de vedere, chiar daca intre cele doua mentionate mai sus este vorba despre o apocalipsa interioara a personajelor. 

Snowpiercer a fost ca o gura de aer proaspat pentru mine. Am simtit, dupa multa vreme, ca vad ceva original. Scenariul si soarta personajelor sunt mai imprevizibile decat un episod din Game of Thrones; camera de filmat prezinta cadre superbe in stilul caracteristic cinematografiei coreene; scenografia luptelor este impresionanta, prezentand cateva elemente si din celebra scena din OldBoy. Actorii si-au facut treaba foarte bine. Chris Evans a fost surprinzator de bun, oferind una dintre cele mai buna prestatii din cariera lui, John Hurt este plin de naturalete, Tilda Swaton e fantastica, iar Jamie Bell aduce un plus de optimism filmului, prin inocenta sa. In rolurile secundare ii intalnim pe Ed Harris (chiar daca are o aparatie scurta, este fabulos ) si pe terminatorul roman, Vlad Ivanov, care merge pe modelul "Die Hard" si se remarca imediat prin privirea directa si dura.

In concluzie : absurd (in unele momente), original si fresh, Snowpiercer este, fara niciun dubiu, unul dintre cele mai bune filme ale deceniului. Aplauze!  

Nota : 9/10



sâmbătă, martie 15, 2014

Need for Speed (2014)

Drag public masculin de toate varstele, mai tineti minte zilele si noptile pe care le petreceati in fata calculatoarelor, incercand sa mai treceti un nivel din jocul care va ocupa timpul liber? Cati dintre voi se gandeau ca o sa ajunga sa vada cursele acelea pline de andrelina si  suspans pe un ecran de cinema? Ei bine, dragi iubitori de simulari  auto, NFS este in cinematografe si arata mai bine ca niciodata.

Need for Speed urmareste povestea lui Tobey Marshall, un mecanic auto si un impatimit al curselor ilegale de masini, care incearca din rasputeri sa mentina pe linia de plutire afacerea familiei. Pentru a castiga niste bani, el incepe o afacere cu un fost prieten, Dino. Dupa o cursa cu final tragic, in care Dino il tradeaza, Tobey ajunge la inchisioare. Doi ani mai tarziu, acesta se intoarce, hotarat sa se razbune.

Multi ar putea crede ca exagerez sau ca aberez, dar trebuie sa spun ca din punct de vedere al actiunii, al curselor de masini si a efectelor speciale, NFS se claseaza mult deasupra seriei Fast and Furios. Scenariul ( trecand peste previzibilitatea de care da dovada ) este foarte bine scris, alternand de la scenele de actiune, la cele dramatice.

Cursele sunt impecabile din punct de vedere tehnic si viziual. 3D-ul isi face foarte bine treaba, dupa multa vreme, si reda un realism pe care eu, personal, nu l-am mai vazut la un film care s-a folosit de aceasta tehnologie.

Actorii se descurca foarte bine. De la Aaron Paul ( Breaking Bad ) nu aveam niciun dubiu ca nu o sa se descurce, Dominic Cooper este acceptabil in rolul personajului negativ, dar marile surprize ale filmului au fost Michael Keaton ( nu exagerez cand spun ca face cel mai bun rol din viata lui ) si Imogen Poots.

In concluzie : cel mai bun film cu si despre masini facut pana acum. Este spectaculos, distractiv si emotionant. Chiar daca n-ai jucat NFS, cu siguranta o sa fii placut surprins de film. Eu astept cu interes decizia producatorilor de a realiza un sequel si de a transforma Need for Speed in cel putin o trilogie.

                                                     Nota : 8/10

Mr. Peabody & Sherman (2014)

HoriaIn aceasta perioada, este destul de greu pentru un film de animatie sa vina cu o poveste noua si interesanta, atat pentru copii, cat si pentru adulti. Eu, personal, am inceput sa evit animatiile, pentru ca nu-mi mai ofera aceeasi fericire si magie pe care o traiam cand eram mic in timpul unui film de acest gen. Mr. Peabody & Sherman, desi  parea interesant din trailer, a fost un esec pentru studiourile Dreamworks.

Mr. Peabody & Sherman este bazat pe serialul de animatie cu acelasi nume, care a distrat si a educat multe generatii. Este vorba despre un catel foarte inteligent, pe nume Peabody. Intr-o seara ploioasa, el gaseste pe o alee intunecata un bebelus intr-o cutie. Mr. Peabody decide sa-l adopte. Cativa ani mai tarziu, fiul sau, Sherman, foloseste masina timpului, fara permisiune, iar istoria omenirii sufera cateva schimbari.

CGi-ul din acest film nu este la fel de bun ca in alte animatii care vrajesc privirea spectatorului. Daca in filme, precum Frozen, detaliile tehnice sunt superb realizate si pline de naturalete, aici se observa ca totul este facut pe calculator si ca aproape toate personajele impartasesc aceleasi expresii faciale.

Scenariul este simplu, superficial si parca totul se petrece pe fast forward. Umorul exista, dar in doze mici si se bazeaza mult pe comicul de situatie, filmul oferind rareori niste replici savuroase care sa aduca un zambet pe fata privitorului. Personajele nu sunt memorabile, putine reusind sa fie simpatice ( exemplu : soldatii greci si Da Vinci ).

In concluzie : Mr. Peabody & Sherman poate fi considerat de copii un film foarte frumos, plin de invataturi si lectii despre fizica si istoria universala. Pentru adulti, in schimb, nu este altceva decat pierdere de timp.

                                                           Nota : 5,5/10 

Stefan: Trailer-ul m-a atras. Părea să conțină tot ce îi trebuie unui film de animație. Nu a fost chiar așa, dar nici departe de prima mea părere.

Filmul este amuzant, iar povestea este reușită. Într-o zi, Mr. Peabody, câinele refuzat la centrul de adopție pentru că era diferit, găsește un copil abandonat ( Sherman ) și decide să îl adopte. Alege astfel să îi ofere lui Sherman ceea ce el nu a avut vreodată: o familie. Câinele este un intelectual, fiind singurul câine laureat cu un premiu Nobel, iar cea mai importantă invenție a sa este o mașină a timpului. De la aceasta pornesc toate "belelele" în care Sherman, Mr. Peabody și coelga lui Sherman, Penny.

Scenariul nu este complex. După părerea mea regizorul se putea juca mai mult cu povestea, considerând că premisa filmului permite un scenariu mult mai elaborat decât cel prezentat. Filmul este de copii, glumele nu sunt extrem inteligente, dar nu este un film deranjant. După părerea mea este chiar bun.

În concluzie, Mr. Peabody&Sherman este un film frumos și plăcut care merită văzut, în cazul în care nu sunteți extrem de critici și puteți aprecia un film de copii.

Nota: 7/10


 

vineri, martie 07, 2014

300: Rise of an Empire (2014)

Dupa 8 ani de cand prima parte a rupt gura targului si a impresionat o lume intreaga printr-un spectacol vizual de nota 10, Zack Snyder ( din scaunul de producator, de aceasta data ) a readus pe marile ecrane o continuare care poate fi considerata chiar mai buna decat pelicula cu Gerard Butler.

Actiunea din "300: Rise of an Empire" se petrece in acelasi timp cu cea din Eroii de la Termopile, doar ca spectatorul urmareste povestea grecului Temistocle, care se afla in razboi cu persanii condusi de regele-zeu Xerxes si de grecoaica Artemisia, care doreste sa vada toata Grecia sub flacari.

Mi-a fost putin frica de acest sequel. Trailer-ul m-a dezamagit din toate punctele de vedere si ma enerva de fiecare data cand eram nevoit sa-l urmaresc la cinema, asa ca l-am clasificat din start un esec. Din fericire, m-am inselat. 300: Rise of an Empire mi-a oferit una dintre cele mai frumoase surprize pe care le-am experimentat la cinema. Tot ce tine de acest film este fantastic. CGi-ul este perfect; scenografia luptelor iti taie respiratia, fiind imprevizibila si plina de suspans, iar scenariul este surprinzator de bun pentru un film de acest gen.

Jocul actoricesc nu este esential pentru un film de acest gen, dar se ridica la nivelul celorlalte elemente. Eva Green este diabolica, captivanta si seducatoare, iar Sullivan Stapleton este credibil in rolul lui Temistocle, chiar daca nu se compara cu personajul principal jucat de Butler in primul film.

In concluzie : Coloana sonora, baile de sange si bataliile fac din 300: Rise of an Empire cel mai spectaculos film al anului, asa ca inarmati-va cu popcorn si suc si mergeti sa-l vizionati la cinema. Choose your glory!

Nota : 8/10

luni, februarie 17, 2014

The Wolverine (2013)

 Total diferit de alte filme cu Super eroi, “The Wolverine” este axat mai mult pe rezolvarea problemelor psihologice ale personajului principal, decât pe lupte.
   
 Filmul începe cu una din amintirile lui Logan care se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial. Este vorba de momentul detonării bombei atomice în Nagasaki. Logan îl salvează pe unul din soldații aflați în oraș, apărându-l de radiațiile puternice ale bombei. Astfel se crează o legătură foarte puternică între cele două persoanje.   Pelicula este foarte bine structurată, ideile fiind cursive, dar fiind în același timp și misterioasă. Premiza filmului fiind cea că marele afacerist Yashida dorește să îl întâlnească pe Logan pentru a-i mulțumi pentru că i-a salvat viața. Adevărul fiind că Yashida râvnea la viața veșnică cu care Logan considera că a fost blestemat. Motivul fiind cel de a continua să își conducă firma "Yashida Industries", pe care o considera incapabil de condus de fiul său.
   
Filmul prezintă și o latură tristă, cea a trădării între tată și fiică și dorința de a îți ucide aproapele doar pentru a obține succes financiar. Chiar dacă scenele de acțiune sunt spectaculoase, nu asta fac filmul special, ci mentalitatea japoneză, încă bazată pe valorile tradiționale, chiar dacă acțiunea se petrece într-o Japonie modernă.
 
 În concluzie, filmul a fost MULT mai bun decât mă așteptam, iar eu îl recomand.
 
     Nota : 8/10

miercuri, ianuarie 29, 2014

Into the White (2012)

Regizorul Petter Naess ne prezinta o poveste bazata pe fapte reale, despre 5 soldati ( 3 nemti si 2 britanici ), care, dupa ce avioanele lor se prabusesc intr-un loc uitat de lume din Norvegia, se intalnesc, printr-o coincidenta, in acelasi adapost.

Daca la inceput, cele doua tabere sunt in conflict, pe parcursul filmului pilotii devin prieteni. Relatia de prietenie care apare intre ei este dezvoltata foarte frumos.

Deobicei, nu sunt atras de filmele de supravietuire, dar dupa trailer si distributie am zis sa-i acord o sansa.

Umorul englezesc apare in aceasta pelicula sub forma unor mici ironi adresate nazistilor de catre personajul Robert Smith ( jucat surprinzator de bine de Rupert Grint, cunoscut din celebra serie Harry Potter ), care aduc un plus acestui film.

Distributia isi interpreteaza rolurile foarte bine. Am fost surprins de actorii Florin Lukas ( in rolul pilotului Horst Schopis ) si de David Kross ( pe care l-am remarcat si in The Reader ), care s-au potrivit manusa in rolurile pilotilor nemti.

In concluzie : Into the White, nu este un film facut pentru box-office. Este un film independet, despre supravietuire, bine jucat si cu un scenariu bine structurat, asa ca merita vizionat.

                                     
  

Nota : 7/10 


 

sâmbătă, ianuarie 25, 2014

All is lost (2013)

"I'll never say goodbye, I'll never tell you lies, I'm never gonna die, Amen." Alexander Ebert - Amen   

All is lost prezinta o poveste de tipul "Man vs Nature", despre un barbat ( in genericul de final apare cu titulatura "Our Man", eu o sa-i spun Gigel ), care se afla in mijlocul unui ocean cu iacht-ul sau. Cand se trezeste, Gigel descopera ca ambarcatiunea lui a fost lovita de un container si incepe sa se scufunde. De aici incepe toata actiunea.  

Ce stim noi despre Gigel? Ca e blond, ca are undeva in jur de 60 de ani (?) si ca-i place sa navigheze. Alte detalii legate de Gigel sunt invaluite in mister. Gigel este foarte bine jucat de Robert Redford, care ar fi meritat o nominalizare de la academie, pentru rolul lui care sa bazeaza doar pe mimica fetei lui si pe actiunile pe care le face pentru a ramane in viata.  

Pe toata durata filmului, te intrebi de multe ori : "Ce Dumnezeu cauta pensionarul asta in mijlocul unui ocean?!"; intrebare la care nu primesti niciun raspuns concret pana la sfarsitul filmului. 

Alte plusuri pe care filmul le scoate in evidenta sunt : cadrele cu marea care-ti taie respiratia si coloana sonora, nu foarte des intalnita film ( piesa Amen de pe genericul filmului este geniala ). 
In concluzie : All is lost e un film destul bun, dar caruia ii lipseste acel ceva care sa te emotioneze sau care sa-ti pastreze interesul ridicat pana la final.  


                                                            Nota : 6/10   

                                                 
                                                           Trailer All is lost (2013)