Oldboy (2013)

Spike Lee a avut mult tupeu si curaj sa regizeze remake-ul celebrului film corean. Originalul regizat de Chan-Wook Park a fost un film socant, macabru, plin de duritate si greu de urmarit, iar sentimentul de tensiune pe care l-a transmis timp de doua ore varianta din 2003 este foarte greu de copiat. Pana la urma, Oldboy-ul din 2013 este o copie, mult mai slaba si fara emotie, in care totul este sters si dat pe fast forward. 

Joe Doucett e un creator de publicitate răpit şi ţinut ostatic timp de 20 de ani, într-o cameră izolată, ca o celulă, din care nu vede pe nimeni, doar imagini la tv. Apoi, într-o zi, e eliberat brusc şi fără nicio explicaţie. Devenit liber, el începe să-şi execute planul de răzbunare la care s-a gândit în ultimii 20 de ani şi încearcă să descopere cine l-a pedepsi, însă îşi dă seama că e în continuare prin într-o reţea e conspiraţie. ( sursa : CinemaRX ) 

Intial, n-am fost fermecat de filmul lui Chan-Wook Park, dar in timp, si-a lasat amprenta undeva in interiorul meu. Scenariul a fost mult mai complex si mai captivant, iar actorii au facut o treaba minunata, in special Min-sik Chol care a portretizat excelent un barbat de varsta mijlocie disperat dupa razbunare. 

In noua varianta, scenariul este cursiv, nu aduce nimic nou fata de original si nici nu reuseste sa fie la fel de captivant. Cei care nu au vazut filmul coreean, vor fi cu siguranta incantati si socati de final. Pentru ceilalti, s-ar putea sa fie o pierdere de vreme. Mie, personal, mi s-a parut reusit. Nu m-a plicitisit si nici nu mi-a lasat un gust amar in final. Totul s-a datorat actorilor. Chiar daca Josh Broslin ( No country for old men ) si Elizabeth Olsen ( Liberal Arts ) fac roluri bune, sarea si piperul filmului a fost Samuel L. Jackson.  A aparut doar pentru cateva minute, dar a reusit sa capteze atentia si sa aduca o nota umoristica filmului. 

In concluzie : chiar daca nu se ridica la inaltimea originalului, Oldboy-ul lui Lee poate fi vazut de cinefilii deschisi la o varianta hollywoodiana a unui film ce a facut istorie.  


                                                          Nota : 5/10

Continue reading →

Grand Piano (2013)

Rareori ti-e dat sa gasesti un thriller perfect, cu o idee interesanta si care sa te tina lipit de scaun pana la sfarsit. Grand Piano se enumera printre ele, reusind creeze o atmosfera plina de suspans, care-ti pastreaza interesul ridicat si te face sa astepti cu nerabdare deznodamantul.

In Grand Piano il regasim pe Tom Selznik, un pianist foarte talentat, a carui cariera s-a dus pe apa sambetei din cauza tracului care il impiedica sa mai urce pe scena si sa sustina concerte. Dupa o pauza de 5 ani, Tom se hotaraste sa-si infrunte emotiile si sa cante la o gala, insa, inaintea concertului, gaseste pe una din partiturile sale, un mesaj amenintator, in care este instiintat ca daca nu va canta perfect, va muri impreuna cu sotia lui.

Grand Piano este un film bun din toate punctele de vedere. Actorii joaca foarte bine. Elijah Wood este foarte convingator, iar degetele i se misca fantastic pe pian, de parca ar fi  pianist de meserie. Coloana sonora este perfect aleasa, pentru ca ii impune spectatorului o stare de incordare. Scenariul este foarte bine transpus pe ecran de necunoscutul Eugenio Mira, care are grija ca fiecare cadru sa arate splendid.

 

In concluzie : Grand Piano este clar un must-see pentru cinefili si se regaseste in topul meu personal cu cele mai bune filme din 2013. 

  

Nota : 8/10

Continue reading →