St. Vincent

   "A saint is a human being we celebrate for the sacrifices they make, for their commitment to making the world a better place." 


   St. Vincent, film recompensat cu doua nominalizari la "Globurile de Aur", a reusit sa ma emotioneze teribil. Clar ma asteptam ca acest film sa imi placa foarte mult insa in niciun caz nu atat de entuziasmat de vizionarea acestui film. Nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie exact ce am simtit vizionand acest film, emotia traita si uriasa bucurie pe care am simtit-o in cele 100 de minute. De fapt aceasta bucurie persista si la mult timp de la vizionarea filmului. Cu siguranta vizionarea acestuia a fost o decizie extrem de inspirata.


   Foarte impresionat am ramas de povestea filmului care m-a uimit din foarte multe puncte de vedere. Mi-au placut la nebunie momentele amuzante la care am ras copios insa desigur am apreciat si momentele mai sensibile, mai intense. Pentru ca sunt momente in care filmul lasa deoparte starea relaxanta pentru a deveni  mult mai serios. Prima parte a filmului este cea linistita iar in aceste minute filmul este foarte haios si nici nu realizezi cat de repede trec aceste minute. Buna dispozitie de care acest film da dovada este uimitoare si traiesti acest momente cu un zambet larg pe fata. Situatia se schimba usor si treptat filmul devine putin mai sobru si mult mai emotiv. Am apreciat desigur aceasta tranzitie iar finalul filmului mi s-a parut unul impresionant si puternic din punct de vedere emotional.
   Povestea filmului este o adevarata lectie despre prietenie,despre caracterul omenesc si ce se ascunde cu adevarat in sufletul unei persoane. De asemenea filmul este o adevarata lectie de viata despre altruism si ma bucur enorm ca pot spune ca am invatat ceva de la acest film. Povestea filmului este una excelenta si datorita faptului ca este sustinuta de niste personaje excelent conturate si pline de personalitate. Persoanjele principale ale filmului sunt foarte interesante si cred ca este imposibil sa nu acorzi simpatie sau afectiune cel putin unuia dintre aceste personaje. Desigur cel mai mult iese in evidenta "Vin" , personaj impecabil interpretat de catre Bill Murray, insa si celelalte personaje au capacitatea sa mentina povestea intereseanta in lipsa personajului putin mai devreme mentionat. Acting-ul excelent este decisiv in sustinerea acestor personaje si mi-a placut la nebunie fiecare actor implicat in acest film. M-a surprins enorm copilul (Jaeden Lieberher) care mi s-a parut super simpatic insa de asemenea am apreciat si versatilitatea de care Naomi Watts a dat dovada din plin.


   Regia filmului ii revine practic unui debutant pentru ca regizorul a realizat pana la St.Vincent doar cateva scurtmetraje si un singur film pe care cu siguranta nimeni nu l-a vazaut. Cu toate astea, Theodore Melfi a reusit o treaba extroardinara in realizarea acestui film si trebui apreciat din plin pentru munca depusa in spatele camerei cat si pentru realizarea script-ului. Regia oferita de acesta a reusit din plin sa imprime filmului caldura, emotie si sa nu fie in nici cel mai mic moment enervant sau plictisitor. Vizual filmul arata foarte bine iar unele cadre surprinse de catre acesta au fost foarte expresive. Clar regia filmlui este una foarte ok si Theodore Melfi merita recunostinta totala pentru ceea ce a reusit cu acest film. La prima vedere faptul ca poate fi considerat un "debutant" ar putea reprezenta un impediment insa acest lucru iese total din discutie.
   Foarte inspirata mi s-a parut si coloana sonora care in primul rand m-a surprins placut datorita faptului ca aceasta contine o melodie foarte frumoasa a celor de la The National. Ma bucur de fiecare data cand in filmele vizionate regasesc muzica pe care o apreciez enorm iar acest lucru imi da un sentiment fantastic care ma face sa cred ca am niste gusturi muzicale deosebite. De remarcat genericul de final care este unul foarte original si care-l surprinde pe Bill Murray intr-un moment muzical foarte amuzant.


   De ceva timp imi doream sa ii acord acestui film vizionarea bine meritata insa asteptam momentul cel mai inspirat pentru a se intampla acest lucru. Astfel intr-o dupa-amiaza linistita si lipsita de orice griji, faptul ca am vazut St. Vincent a fost un lucru absolut minunat. Am trait aceasta vizionare cu un entuziasm fantastic si ma bucur nespus ca am ocazia sa scriu aceste cuvinte minunte. Recomand cu multa incredere St.Vincent si sunt sigur ca nu veti fi dezamagit de acesta. Din partea mea filmul primeste cu multa recunostinta excelenta nota 9.

Continue reading →

The Interview (2014) - Feel Good Tuesday

   Probabil cel mai popular film din ultima perioada, The Interview a fost o comedie foarte amuzanta care m-a distrat copios. Filmul a starnit foarte multe controverse si a beneficiat de o publicitate iesita din comun, insa am incercat sa nu acord foarte multa atentie acestor detalii. Aveam un sentiment fantastic in privinta acestui film inca din momentul in care am vazut pentru prima data trailer-ul. De fiecare data cand Franco si Rogen fac echipa, nimic nu poate iesi prost, iar acest fapt este demonstrat perfect de excelentele comedii pe care cei doi le-au realizat impreuna. Franco mi se pare unul dintre cei mai activi actori iar proiectele in care acesta se implica sunt foarte numeroase. Il apreciez foarte mult pe James Franco pentru acest fapt, chiar daca uneori nu ii iese perfect cea ce isi doreste. Multe dintre filmele acestuia sunt proiecte mult prea personale si cred ca nu il intereseaza foarte mult modul in care aceste filme sunt primite de catre critici sau daca cineva le acorda atentie. Atat timp cat are posibilitatea sa le realizeze cred ca el este fericit si motivat sa continue ceea ce face.


Revenind la The Interview, pot spune cu mare usurinta ca de foarte mult timp nu am mai vazut o comedie atat de buna. Am ras cu lacrimi pe tot parcursul vizionarii, iar cele doua ore au fost fara indoiala foarte relaxante si pline de buna dispozitie. Acelasi lucru cu siguranta il considera si persoanele alaturi de care am vazut acest film.
 
Filmul este extrem de original, iar povestea imaginata de catre Seth Rogen si Evan Goldberg a fost una nemaintalnita. Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul filmului This Is The End care de asemenea este un film foarte amuzant si original. Cele doua comedii au fost scrise si regizate de catre Goldberg si Rogen iar cei doi au facut o treaba extraordinara si merita din plin recunostinta noastra. Distributia filmului This Is The End a fost una foarte generoasa si a cuprins multe aparitii cameo foarte amuzante, insa in The Interview in prim plan au fost doar Franco si Rogen. Inceputul filmului cuprinde o aparitie scurta si destul de amuzanta a lui Eminem, insa cam atat la partea de cameo-uri. Desigur de aplaudat este si rolul reusit de Randall Park, care intra extraordinar in pielea personajului. James Franco pur si simplu a fost de neoprit in acest film, iar Dave Skylark este un personaj uimitor de amuzant.
 
Umorul filmului clar nu este unul inteligent. Totul se rezuma la batjocura si foarte multe conotatii sexuale si este absolut imposibil sa nu razi. Totusi trebuie sa scot in evidenta unele momente mult mai inspirate care nu neaparat au apelat la "atuurile" mai sus specificate. Coloana sonora este cu siguranta unul dintre punctele forte ale acestui film si mi-a placut foarte mult inspiratia cu care aceasta a fost folosita. Regia filmului de asemenea este una forte ok si chiar ma intreb oare cat credit primeste Seth Rogen pentru aceasta. Se pare ca Rogen si Goldberg vor face din nou echipa intr-o noua comedie insa mai astept detalii despre acest film intitulat momentan Console Wars.

Daca apreciam originalitatea si creativitatea de care acest film da dovada din plin, trebuie cumva sa mentionez si faptul ca pana la urma filmul este ofensator pentru populatia nord-coreeana (si nu numai). Doar imaginati-va ce ar fi daca francezii sau ori care alta natiune ar face un film in care sa denatureze poporul roman. Am fi oare fericiti de acest lucru ? Clar nu ! Asa ca motivul pentru care nord-coreenii au fost jigniti de acest film este clar si trebuie inteles.

Cred ca The Interview trebuie tratat ca atare si orice alta perceptie despre acest film nu trebuie sa existe daca doriti sa vedeti acest film. Este doar o comedie excelenta care are capacitatea sa va distreze cu usurinta. Atat timp cat incercati sa nu judecati acest film, cred ca va fi pe placul dumneavoastra cu siguranta.

The Interview este un film perfect pentru orice moment al zilei si cred cu desavarsire ca trebuie vazut alaturi de cineva drag. Din partea mea, filmul primeste nota 9 si cred ca este una dintre cele mai bune comedii ale anului trecut.

Continue reading →

Sex Tape (2014)

Ca sa vezi, 2014 sta bine la capitolul comedie... Cine s-ar fi asteptat la una ca asta?!

Sex Tape spune povestea unui cuplu casatorit ( Jay - Jason Segle si Anna - Cameron Diaz ) ce trece prin criza varstei mijlocii si care, din cauza aparitiei copiilor in viata lor, nu se mai pot bucura de singura lor placere, si anume sexul. Cand li se iveste, in sfarsit, ocazia de a petrece putin timp singuri in dormitor, Jay si Anna realizeaza ca odata cu varsta, si-au pierdut "abilitatile". Pentru a reaprinde flacara iubirii, cei doi decid sa se filmeze facand sex ( cu un iPad ) practicand toate figurile ( aveam o jena sa spun pozitii ) dintr-o carte numita Joy of Sex. Totul merge struna, pana cand Jay descopera ca a uitat sa stearga filmuletul, iar acesta s-a trimis catre fiecare produs Apple pe care l-a facut cadou. De aici porneste o fuga continua dupa fiecare iPad, cu scopul de sterge filmuletul.

Sex Tape ar fi putut fi cea mai buna comedie din 2014, pentru ca are o poveste destul de originala, o distributie simpatica si cateva secvente foarte amuzante. De ce isi pierde titulatura? Pentru ca incepe sa plictiseasca spectatorul plin cliseele specifice unui film de acest gen. Si nu o face intr-un mod agreabil. Pana in prima jumatate am fost placut surprins de glumele bune pe care le ofera, de scenariul bine scris si de personajele de care iti este aproape imposibil sa nu te atasezi. Dar odata ce filmul ajunge la scena de la casa sefului Annei, in care Jay este atacat de un caine ( chill, nu e niciun spoiler, aveti secventa in trailer ) totul se strica, iar filmul incepe sa te atace cu clisee stupide, facandu-te sa uiti de timpul de calitate petrecut pana atunci.

Glumele mi s-au parut de calitate. Au fost simpatice, nu chiar atat de porcoase, putin exagerate ( desi cred ca asta era intentia filmului : "Cat de departe ai merge ca sa nu faci public un filmulet privat?" ) si la toate acestea a ajutat distributia filmului. Jason Segel are cea mai buna interpretare din Sex Tape, iar Cameron Diaz e mai simpatica decat m-as fi asteptat ( asta vine din partea cuiva care n-o suporta deloc ) si arata excelent pentru cei 42 de ani pe care ii are.

In concluzie : cu toate ca are momentele lui proaste ( dar revine pe traseul cu care a inceput si continua sa fie la fel de amuzant cu putin inainte de final ), Sex Tape e un film la care poti sa razi si la care te poti simti bine, daca n-ai prea multe asteptari.

  Nota : 6/10

Continue reading →

A Million Ways to die in the West (2014)

A Million Ways to die in the West sau cum MacFarlane a dat-o in bara cu filmul asta.

Filmul îl are în centru pe Albert, un cioban care e prea fricos să se prezinte la un duel și în consecință este părăsit de iubită. Pentru a o recâștiga, acesta apelează la sfaturile nevestei unui tâlhar, care îl învață cum să dueleze. Lucrurile se complică atunci când Albert se îndrăgostește de ea și soțul acesteia reapare în peisaj. ( sursa : CinemaRX ) 

Daca inca nu ti s-a facut rau de la plotul previzibil si tampit, si esti masochist si vrei totusi sa vezi filmul, o sa-ti spun 5 lucruri ( 2 bune, 3 rele ) despre el : 

- cel mai bun lucru din film este Charlize Theron. 

- glumele sunt in mare parte nereusite si se bazeaza pe sex, probleme la stomac si sadism. Singurele poante cu adevarat bune apar in trailer, asa ca daca l-ai vazut deja de cel putin 3 ori, exista sanse sa nu mai gasesti nimic amuzant la el. 

- scenariul este prost scris. Are foarte multe momente moarte, lungi si plictisitoare, fara care filmul ar fi putut fi mult mai scurt si antrenant. Ca sa nu mai zic ca filmul dureaza doua ore si ca dupa prima jumatate de ora exista riscul sa fii plictisit de moarte.   

- asta este pentru fanii How I Met Your Mother : daca va era dor de Barney si glumele lui, il puteti revedea aici facand aceleasi glume si spunand celebra vorba "Challenge Accepted".  

- Seth MacFarlane dovedeste ca nu are deloc talent ca actor. La inceput este chiar simpatic, dar pe la mijlocul filmul devine chiar enervant, iar pentru mine era o bucurie faptul ca existau secvente in care el nu aparea pe ecran. 


In concluzie : chiar imi pare rau pentru Seth, mai ales ca mi-a placut la nebunie Ted, dar AMWTDITW e unul dintre cele mai proaste comedii ale anului. Cine stie, poate data viitoare, va fi mai bine pentru MacFarlane. Oricum, pana apar alte comedii in cinematografe, duceti-va sa vedeti Neighbors. 

                                               Nota : 4/10

Continue reading →

Godzilla (2014) vs. Neighbors (2014)

Preambul :  Spoilere neanuntate. Daca n-ati vazut filmele, sariti peste "Asemanari si Diferente". 

Asemanari si diferente :

- Asemanari : Godzilla si Seth Rogen au aceeasi greutate. Diferenta : Seth Rogen apare aproape in fiecare secventa in Neighbors, in timp ce Godzilla apare maxim 20 de minute in filmul care-i poarta numele. Castigatorul titlului de "Burta care apare cel mai mult timp pe ecran" - Seth Rogen, Neighbors. 

- Asemanari : ambele sunt parodii. Neighbors isi bate joc de societatea americana din ziua de azi cu toate obiceiurile ei, in timp ce Godzilla isi bate joc de Pacific Rim. Premiul pentru cea mai proasta parodie merge catre Godzilla, pentru ca este atat de proasta incat iti vine sa pleci din sala.

- Diferente : in Neighbors toate personajele traiesc pana la sfarsit. In Godzilla personajele cheie mor in prima jumatate de ora. De exemplu (SPOILER) : de Bryan Carston ( are 30 de minute in care demonstreaza ca rolul vietii lui a fost in Breaking Bad si ca nu este capabil sa joace acceptabil ) si de Julliete Binoche ( apare doar in primele 10 minute ) scapam repede, din fericire pentru noi. Castigator la categoria "Filmul care nu-s bate joc de persoanjele principale" este : Neighbors.

- Diferente : in Neighbors, personajul negativ este Zac Efron. In Godzilla, amenintarea vine sub forma unor gargarite. Nu stiu de voi, dar am fost mai speriat de Zac Efron. Prin urmare, Zac Efron castiga categoria.

-  Diferente : din trailer, Neighbors parea o comedie idioata. Godzilla, in schimb, parea un film foarte bun. Neighbors a ramas tot o porcarie, dar e o porcarie la care razi cu lacrimi, in timp ce Godzilla e o porcarie la care plangi din cauza timpului pe care-l ti-l irosesti. Cea mai reusita porcarie : Neighbors.

- Diferente :  Godzilla e 3D si poate fi vazut in IMAX-ul prost din Romania. Neighbors poate fi vazut oriunde. Cel mai accesibil dintre cele doua : Neighbors.

Acum, sa dezvoltam putin ideile. Godzilla putea fi o capodopera a genului, dar fix acolo unde ar fi trebuit sa exceleze, o da in bara. Efectele sunt bune, dar am vazult altele si mai bune. Din trailere, aveam impresia ca totul se va axa pe personaje si pe scenariu, dar scenariul este prost scris, iar personajele nu sunt dezvoltate si folosite asa cum trebuie ( aici ma refer la relatiile dintre ele, la povestile lor s.a.m.d ). Se putea trece peste chestia asta, daca aveam macar niste interpretari cat de cat bune. Actori cunoscuti si apreciati de publicul larg dau impresia de amatorism, de la Carston cu accentul lui japonez de toata jena, pana la sentimentul fals de tristete pe care il traieste mezina familiei Olsen. Din toate punctele de vedere, Godzilla e cea mai mare dezamagire din 2014 si indraznesc sa-i dau titlul de cel mai prost film al anului. 

Neighbors, in schimb, este un film care nu se ia absolut deloc in serios si care livreaza publicului larg "caterinca" ieftina, ambalata frumos. Pentru o ora jumate de distractie, Neighbors poate fi alegerea perfecta.

In concluzie - Godzilla : Pacific Rim did it better.

In concluzie - Neighbors : cam cea mai buna comedie din 2014. 

Godzilla : 3/10

Neighbors : 6/10

Continue reading →

#Selfie (2014)

"Nemuritori, învingători din simpli visători." 

Selfie spune povestea a trei puștoaice de clasa a 12a care pleacă la mare cu două zile înainte de BAC. Acolo, ele se împrietenesc cu trei băieți, ce fură cărți de credit pentru a face rost de bani și împreună vor avea parte de un weekend distractiv și plin de surprize.

Încep prin a spune că Selfie e o surpriză din câteva puncte de vedere. În primul rând, umorul este de calitate. Au existat multe secvențe în care sala era pe jos de râs. Aceste momente au fost bine interpretate de Răzvan Vasilescu si Vlad Logigan ( care are ceva din înfățișarea lui Mihai Mălaimare ), și surprinzător de Smiley si Alex Velea ( scurta lor apariție a fost reușită ).

In al doilea rand, #Selfie are un aer fresh si vesel, in contradictie cu filmele romanesti aparute dupe 2000 si acest lucru e un avantaj, pentru ca il face mai acesibil pentru publicul larg care se duce la filme doar pentru popcorn sau nachos.

Tinand cont ca nu este un film ce se vrea extraordinar, are MULTE minusuri destul de enervante. In primul rand scenariul. Este ok in unele momente, dar exagerat in altele, precum scena cu plonjarea masinii in apa ( dramatism si suspans inutil si neconvingator ).

Nu mi-au placut exagerarile de limbaj si de comportament folosite in acest film. Adolescentii din ziua de azi nu spun fraze intregi in engleza si nu posteaza tot ce fac pe facebook sau instagram ( credeti-ma, sunt unul dintre ei ).

Daca i-am laudat pe Razvan Vasilescu si Vlad Logigan, acum trebuie sa mentionez si restul distributiei. Crina Semciuc e pe langa si pare din alt film ; blondina e penibila, facand din piesele dragute pe care le canta, momente numai bune de mers la toaleta ; Calinescu e destul de amuzant si joaca ok ; Levent Sali e simpatic, iar Olimpia Melinte e draguta, carismatica si s-a potrivit foarte bine in rol.

In concluzie : #Selfie e un film de vara, simpatic si easy-going. Daca-l veti urmari cu mintea deschisa si fara prea multe asteptari, s-ar putea sa nu va pierdeti doua ore degeaba. Daca nu, mai bine stati acasa.

                                                             Nota : 6/10

Continue reading →

Feel Good Tuesday : Filth (2013)

Bruce Robertson e un poliţist fanatic şi corupt, care e pe punctul de a obţine o promovare şi nu va lăsa nimic să-i stea în cale. I se dă cazul unei crime brutale şi presiunea pe care o simte să găsească făptaşul e mare fiindcă are colegi competitivi, care ar dori să-i fure promovarea, printre care Ray Lennox. În loc să-i dea bice în rezolvarea crimei, Bruce se preocupă cu împroşcarea colegilor cu noroi şi cu uneltiri prin care să-i întoarcă pe unii împotriva altora şi, astfel, să-i ţină departe de promovarea lui. Bruce seduce neveste de-ale colegilor sau le dă în vileag secretele compromiţătoare. Nimic nu e indecent pentru el. ( sursa : CineMagia )

Filth e dovada ca filmele englezesti sunt superioare ( din toate punctele de vedere ) filmelor hollywoodiene. Au un simt rafinat cand vine vorba de povesti satirice si ironice despre societatea din ziua de azi. Un exemplu asemanator ar fi Bronson, care caracterizeaza perfect starile de nebunie prin care poate trece orice persoana. Revenind, Filth aduce in discutie o poveste trista ( presarata cu momente de umor de calitate ), ce demonstreaza altor filme cum ar trebui sa arate o comedie neagra.

Marile avantaje ale filmului sunt scenografia, scenariul si prestatia actorilor. E destul de greu sa ecranizezi un roman ca Filth, iar tot meritul e al regizorului care a avut imaginatia sa portretizeze lumea haotica a lui Bruce.

Un alt factor important ce a facut din Filth un film bun este James McAvoy. E pur si simplu briliant! Se transforma intr-o persoana rea si misogina ( iar asta e destul de ciudat, tinand cont ca McAvoy e cunoscut drept un mielusel al Hollywood-ului ), si desi are toate insusirile negative care pot exista in personalitatea unei persoane, ajungi sa-l simpatizezi si sa-l compatimesti ( nu dau spoilere, va las sa vedeti cu ochii vostrii ). 

Si inainte de finalul recenziei, as vrea sa mentionez ca Filth seama destul de mult ca prezentare si poveste cu The Wolf of Wall Street, dar consider ca one-man-show-ul oferit de McAvoy este mai bun decat filmul lui Scorsese.

In concluzie : ganditi-va la Filth ca la o cursa de roller-coaster, care te ameteste, te vrajeste si te distreaza. Si ca la orice cursa de acest gen, parca mai vrei sa te dai odata imediat ce ajungi la finish. 

                                                 Nota : 9/10

Continue reading →

La Venus a la fourrure (2013)

Dupa carnagiul din 2012 al regizorului Roman Polanski, acesta revine pe ecrane cu un proiect interesant, ce pastreaza aerul teatral pe care l-a avut si pelicula anterioara.

Personajul principal, Thomas (Mathieu Amalric), e singur într-un cinematograf parizian, dezamăgit de calitatea slabă a candidatelor pentru rolul la care castingul tocmai s-a încheiat. Chiar înainte ca regizorul să plece, apare Vanda (Emmanuelle Seigner): e tot ceea ce regizorul urăşte mai tare: energică, vulgară, dezlănţuită, şi nu s-ar da în lături de la nimic pentru a obţine rolul. Deşi un pic constrâns să o distribuie în rol, Thomas va avea o surpriză: Vanda îşi înţelege perfect rolul şi întruchipează perfect personajul lui Leopold Masoch. Atracţia pe care Thomas o simte devine încet-încet obsesie. ( sursa : Cinemagia ).  

Cel mai mult mi-a placut ca Polanski n-a vrut doar sa prezinte piesa de teatru din care se inspira ( Venus in Fur este o piesa 

cunoscuta si jucat pe marile scene ale lumii ), ci si o parte din culisele auditiilor. Scenariul este frumos construit si prezentat. Felul in care personajele trec prin stari diferite si prin anumite stadii de comportament este alcatuit treptat si prezentat in detaliu ( spre exemplu : Vanda, de la femeia inocenta, putin prostuta, ciudata si plina de energie, ajunge antagonista povestii, in timp ce Thomas, dintr-un regizor rautacios, plin de el si putin misogin, as spune, devine un pampalau ). 

Cei doi actori ofera niste prestatii demne de laude. Emmanuelle Seigner este convingatoare in rolul Vandei si da dovada de mult talent actoricesc, iar Mathieu Amalric, pe care il mai remarcasem in filme precum The Diving Bell and the Butterfly sau recentul, The Grand Budapest Hotel, mi s-a parut remarcabil si dupa parerea mea, este unul dintre cei mai buni actori francezi ai momentului.  

In concluzie : nu este un film memorabil, dar este un film ce vine ca o gura de aer proaspat si care se joaca cu mintea spectatorului timp de 90 de minute. Are si cateva minusuri, ce scad putin valoarea filmului, dar nu sunt asa de importante pentru a fi mentionate. Per total, e un film bun. 

            

                                                                    Nota : 7/10

Continue reading →

A Long Way Down (2014)

A Long Way Down prezinta povestea a patru sinucigasi, care in noaptea de anul nou se intalnesc intamplator pe acoperisul unei cladiri din Londra, vrand sa-si puna capat vietii. Cei patru fac un pact prin care promit ca nu vor incerca sa se sinucida pana la Valentine's Day.
 
Filmul suprinde prin originalitate si prin cei patru actori principali, care fac deliciul filmului, dar in rest nu vine cu nimic nou. Scenariul ( putin teatral ) are elemente previzibile, nu este foarte cursiv si da dovada de superficialitate. Mi s-a parut ca scenaristul nu s-a axat prea mult pe momentele in care cei patru se aflau in atentia presei. Ar fi fost interesant sa vedem cum reactioneaza personajele sub stresul oferit de tabloidele care incercau sa le afle poveste, asa cum prezenta trailerul. In schimb, scenariul se bazeaza pe relatiile care se formeaza intre personaje si pe dramele din viata fiecaruia. Momentele emotionante sunt destul de simple si nu prea ajung la spectator, lasandu-l, deseori, indiferent si plictisit.
 
Personajele sunt frumos interpretate. De remarcat ar fi Toni Collette, care da dovada de mult talent si de multa naturalete, in rolul lui Maureen, o mama care se simte neajutorata si care isi doreste sa aiba o viata frumoasa ca alti oameni. Pierce Brosnan este simpatic, interpretandu-l pe Martin Sharp, un om de televiziune cunoscut care si-a pierdut slujba si familia din cauza unei greseli. De apreciat ar mai fi si chimia dintre Aaron Paul si Imogen Poots, care fac un cuplu frumos pe marele ecran ( cei doi pot fi vazuti si in Need For Speed ) si se descurca onorabil.

In concluzie : n-am citit cartea scrisa de Nick Hornby, dar din punct de vedere al celorlalte ecranizari facute dupa scrierile lui, A Long Way Down este cea mai slab film. Si cu toate acestea, prezenta actorilor si originalitatea, fac din el o productie interesanta, care merita vazuta, in scopul descretirii fruntilor.

 Nota : 6/10 

Continue reading →

The Grand Budapest Hotel (2014)

"You see, there are still faint glimmers of civilization left in this barbaric slaughterhouse that was once known as humanity. Indeed that's what we provide in our own modest, humble, insignificant... oh, fuck it."

Se stie deja ca stilul pe care l-a creat Wes Anderson este neconformist si ca putini ajung sa-i aprecieze productiile, pentru ca sunt alcatuite din povesti ciudate, cu personaje interesante ( dubioase ) si cu umor negru si sec.  Cu toate acestea, ultimul lui film a fost primit de cinefili cu bratele deschise, iar criticii si publicul larg au fost incantati de The Grand Budapest Hotel.
 
The Grand Budapest Hotel descrie aventurile lui Gustave H (Ralph Fiennes), un legendar portar la un mare hotel european din perioada interbelică şi ale lui Zero Moustafa, hamalul hotelului, care devine cel mai bun prieten al său. Povestea include un furt de proporţii şi recuperarea unei picturi renascentiste, dar şi lupta pentru o avere de familie, totul pe fundalul schimbărilor bruşte şi dramatice ce afectează viaţa pe continent. ( sursa : Cinemagia ) 

De la Wes Anderson am mai vizionat Moonrise Kingdom si Steve Zissou, dar nu mi-au placut absolut deloc, din cauza stilului ciudat si greoi, pe care nu l-am gustat, dar era ceva care ma atragea la The Grand Budapest Hotel. Trailerul prezenta ceva original si avea un farmec aparte, presarat cu o distributie de zile mari.

Filmul impresioneaza prin imaginea perfecta. Se vede ca totul a fost lucrat pana la ultimul detaliu si ca Wes Anderson este plin de imaginatie din acest punct de vedere. Contrastul de culori ramane intiparit in minte multa vreme dupa finalul vizionarii. Din punct de vedere al scenariului, The Grand Budapest Hotel este original, prezentand o poveste noua, destul de simpla, menita sa incante spectatorul. Umorul este de buna calitate, avand cateva secvente de-a dreptul savuroase.

Ralph Fiennes demonstreaza inca odata ca este un actor foarte bun si de pe acum il pot considera de pe acum, un candidat serios la premile Oscar. Daca din partea maestrului Fiennes nu mai exista niciun dubiu ca va oferi o prestatie foarte buna, surpriza vine din partea debutantului Tony Revolori, care se dovedeste a fi un actor cu un talent fantastic si plin de naturalete. Sper ca regizorii sa fii pus ochii pe el si sa-l distribuiasca in multe proiecte pe viitor.

In concluzie : simpatic si easy-going sunt cuvintele care caracterizeaza cel mai bine The Grand Budapest Hotel. Totusi, este cel mai bun film facut de Anderson, asa ca merita vazut.  

 

 Nota : 7/10

 

Continue reading →

Mr. Peabody & Sherman (2014)

Horia : In aceasta perioada, este destul de greu pentru un film de animatie sa vina cu o poveste noua si interesanta, atat pentru copii, cat si pentru adulti. Eu, personal, am inceput sa evit animatiile, pentru ca nu-mi mai ofera aceeasi fericire si magie pe care o traiam cand eram mic in timpul unui film de acest gen. Mr. Peabody & Sherman, desi  parea interesant din trailer, a fost un esec pentru studiourile Dreamworks.

Mr. Peabody & Sherman este bazat pe serialul de animatie cu acelasi nume, care a distrat si a educat multe generatii. Este vorba despre un catel foarte inteligent, pe nume Peabody. Intr-o seara ploioasa, el gaseste pe o alee intunecata un bebelus intr-o cutie. Mr. Peabody decide sa-l adopte. Cativa ani mai tarziu, fiul sau, Sherman, foloseste masina timpului, fara permisiune, iar istoria omenirii sufera cateva schimbari.

CGi-ul din acest film nu este la fel de bun ca in alte animatii care vrajesc privirea spectatorului. Daca in filme, precum Frozen, detaliile tehnice sunt superb realizate si pline de naturalete, aici se observa ca totul este facut pe calculator si ca aproape toate personajele impartasesc aceleasi expresii faciale.

Scenariul este simplu, superficial si parca totul se petrece pe fast forward. Umorul exista, dar in doze mici si se bazeaza mult pe comicul de situatie, filmul oferind rareori niste replici savuroase care sa aduca un zambet pe fata privitorului. Personajele nu sunt memorabile, putine reusind sa fie simpatice ( exemplu : soldatii greci si Da Vinci ).

In concluzie : Mr. Peabody & Sherman poate fi considerat de copii un film foarte frumos, plin de invataturi si lectii despre fizica si istoria universala. Pentru adulti, in schimb, nu este altceva decat pierdere de timp.

                                                           Nota : 5,5/10 

Stefan: Trailer-ul m-a atras. Părea să conțină tot ce îi trebuie unui film de animație. Nu a fost chiar așa, dar nici departe de prima mea părere.

Filmul este amuzant, iar povestea este reușită. Într-o zi, Mr. Peabody, câinele refuzat la centrul de adopție pentru că era diferit, găsește un copil abandonat ( Sherman ) și decide să îl adopte. Alege astfel să îi ofere lui Sherman ceea ce el nu a avut vreodată: o familie. Câinele este un intelectual, fiind singurul câine laureat cu un premiu Nobel, iar cea mai importantă invenție a sa este o mașină a timpului. De la aceasta pornesc toate "belelele" în care Sherman, Mr. Peabody și coelga lui Sherman, Penny.

Scenariul nu este complex. După părerea mea regizorul se putea juca mai mult cu povestea, considerând că premisa filmului permite un scenariu mult mai elaborat decât cel prezentat. Filmul este de copii, glumele nu sunt extrem inteligente, dar nu este un film deranjant. După părerea mea este chiar bun.

În concluzie, Mr. Peabody&Sherman este un film frumos și plăcut care merită văzut, în cazul în care nu sunteți extrem de critici și puteți aprecia un film de copii.

Nota: 7/10

 

Continue reading →

Closer to the Moon (2014)

Rar apar filme cu adevarat bune, care pot fi considerate de arta si care minuneaza spectatorul.
Ultima productie al lui Nae Caranfil si-a lasat amprenta aceasta asupra mea si mi-a aratat motivul real pentru care iubesc filmele.  

Closer to the moon ia spectatorul si il plaseaza in Bucurestiul comunist din anul 1959, si  ii prezinta propria varianta a "Marelui jaf comunist", intr-o maniera plina de umor. Autorii jafului: patru bărbaţi şi o femeie, toţi comunişti situaţi la vârful ierarhiei de Partid, departe de orice lipsuri materiale. O lună mai târziu sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la moarte; dar în aşteptarea execuţiei sunt “invitaţi” să-şi joace propriile roluri într-o reconstituire cinematografică a acţiunii lor, menită să devină un film educativ şi de propagandă, destinat oamenilor muncii din întreaga ţară!  

Pe masura ce minutele filmului trec, spectatorul devine mai curios, pentru ca firul narativ ( desi stim toti cum se termina ) este destul de imprevizibil, iar detaliile despre personaje si despre scopul jafului pe care cei 5 l-au faptuit, apar treptat in cele 8 capitole. De asemenea, Nae Caranfil a prezentat perioada comunismului intr-un mod infrumusetat, stilizat si plin de magie. Closer to the Moon te asoarbe in poveste si te face sa uiti de viata cotidiana timp de 2 ore. 

La inceput am avut mici dubii legate de distribuirea in rolul principal feminin a Verei Farmiga, pentru ca nu mi se pare ca este o actrita buna, dar in acest film a fost superba. Plina de naturalete si de senzualitate, ea s-a potrivit de minune cu sarmantul Mark Strong. As indrazni sa zic ca sunt cele mai bune roluri din cariera lor. De asemenea si Harry Lloyd in rolul tanarului cameraman se descurca onorabil.  

In concluzie : poate fi considerat un blockbuster romanesc sau un film de arta, dar cert este ca, Closer to the Moon e una dintre cele mai bune pelicule romanesti realizate vreodata si il proclama pe Nae Caranfil drept cel mai bun regizor roman al momentului. 

                                       

                                                                 Nota : 9/10

Continue reading →

Roxanne (2013)

In ultimii ani, filmele romanesti s-au bazat pe aceeasi reteta : cadre lungi, replici seci si povesti triste petrecute in perioada comunista. Cu toate acestea, au existat si regizori mai indrazneti, care au incercat sa aduca un suflu nou cinematografiei romanesti, renuntand la reteta clasica a unei pelicule cu sanse mari la festivalele de film europene, precum Nae Caranfil ( Filantropica, Restul e tacere ) Adrian Sitaru ( Domestic ), Alexandru Maftei ( Buna, ce faci? ) s.a.m.d. . Printre cei enumerati, se adauga si debutantul regizor in lung-metraj, Valentin Hotea, care a prezentat publicului romanesc filmul Roxanne.

Roxanne spune povestea lui Tavi, un barbat ajuns la varsta de 38 de ani, caruia inca ii place sa copilareasca. Viata lui Tavi se schimba in ziua in care isi cere dosarul de la securitate si afla ca ar putea avea un fiu cu o fosta colega de liceu.

Pe langa scenariul bine scris si prestatia lui Serban Pavlu, care duce tot filmul in spate, am fost placut surprins de ritmul alert si de stabilitatea camerei de filmat. Daca in alte filme romanesti, precum Dupa Dealuri, camera se misca in toate partile, lasand impresia ca (,) cameramanul sufera de Parkinson, in Roxanne totul este filmat clar.

In concluzie : Dialogurile savuroase purtate intre Tavi si prietenul sau, Cretu si interpretarea lui Serban Pavlu fac din Roxanne un film de vazut.     
                     
                                            Nota : 7/10 

Continue reading →

The Devil Wears Prada ( 2006 )

 

 Filmele despre lumea modei sunt de multe ori considerate ca fiind superficiale, ele nefiind apreciate de majoritatea criticilor. "The Devil Wears Prada" spulberă această părere, prezentând culisele acestei lumi, care este defapt o altă ramură a lumii afecerilor.

   Încă din prima secvență, personajul principal este prezentat într-o postură diferită. Andreea, sau Andy ( Anne Hathaway ) inspiră imaginea de "Rățușca cea urâtă". În timp ce toate celălalte fete sunt preocupate de imaginea lor ea este indiferentă. Încă din primele cadre te îndrăgostești de Andy, fata care a venit în New York pentru a își încerca norocul în cariera de jurnalistă. Aceasta aplică pentru postul de asistentă a Mirandei Priestly ( Meryl Streep ). Fără nicio tangență cu lumea modei, aceasta vine la interviu convinsă că îl va trece cu brio datorită inteligenței ei. Când ajunge față în față cu editoarea revistei, aceasta pare dezinteresată și lasă impresia că nu are nevoie de Andy, într-un final ajungând să facă un compromis angajând-o pe fată.

   Filmul prezintă ascensiunea tinerei asistente, îndrumată de asistenta principală a Mirandei. Cu cât avansează în carieră, viața personală a Andreei se destramă. Nu mai are timp să stea cu prietenii săi, se desparte de iubit, iar prioritatea ei numărul unu este să o ajute pe Miranda. Într-un final fata ajunge într-un apogeu al carierei în care își dă seama că aceasta nu e meseria care o reprezintă.

   După părerea mea filmul este unul foarte bun care prezintă o lume a competitivității, în care doar cei mai buni și mai muncitori pot supraviețui.

   În concluzie, filmul "The Devil Wears Prada" este un film spumos, bine realizat, pe care îl recomand și îl revăd mereu cu aceași plăcere ( chiar și a cincisprezecea oară, "eveniment" marcat chiar azi )

Nota 8/10

Continue reading →

Frozen (2013)

In mod clar, studiourile Disney stiu sa faca o animatie ca la carte si au demonstrat asta de foarte multe ori ( Cars, Finding Nemo, Ratatouille, Wall-E, Toy Story si multe altele ), iar Frozen este inca o dovada ca nu si-au pierdut din imaginatie si talent. Animatia de fata este magica!

A trecut destul de multa vreme de cand am vazut o animatie ( the Croods, prin mai sau iunie ), pentru ca nu ma mai simt atras de povestile pe care vor sa le transmita, iar umorul din majoritatea este facut special pentru copii pana in 10 ani. Ultimile animatii de la Disney pe care le-am vazut au fost Tangled si Brave, care mi s-au parut niste filme proaste, asa ca sperantele mele legate de Frozen era foarte mici. Din fericire, m-am inselat. Frozen este combinatia perfecta de comedie si aventura, cu niste personaje pe care este imposibil sa nu le indragesti ( ooo daa, omul de zapada, Olaf, face toti banii ). Am citit multe critici in care lumea reprosa filmului ca protagonistii sunt asemanatori cu cei din Tangled. In proportie de 50%, aceasta afirmatie este adevarata, doar ca, dupa parerea mea, personajele din Frozen sunt mult mai simpatice pentru public si aduc mai multe zambete pe buze. Sunt mult mai bine conturate si mult mai amuzante.

   
Mi-au placut mult melodiile care au acompaniat intr-un mod foarte frumos si original povestea. Piese ca si "Do you want to build a snowman", "Let it go" sau "In summer" te incanta. Totusi, fata de varianta lui Demi Lovato la piesa "Let it go", prefer felul in care o canta Idina Menzel. Ii da sensibilitate si iti transmite ceva (Demi Lovato mi-a transmis doar o placere nebuna de a apasa pe "Stop").

In concluzie : Frozen e animatia care demonstreaza ca inca se poate aduce ceva de calitate in materii de desene animate si e un must-see pentru orice categorie de varsta.

                                                     
                                                       Nota : 8/10 

                                         

Continue reading →