Noah (2014)

E greu sa faci o recenzie dupa ce vezi un film ca Noah, pentru ca e un film greu, asa ca o sa fac doar o insiruire a lucrurilor care mi-au placut si mi-au displacut la acesta productie :

 

- ca sa lamurim din start, filmul nu respecta in totalitate povestea lui Noe, iar acest lucru nu este deranjat ( asta daca nu sunteti una din acele persoane a caror carte preferata este Biblia ). Daca intrati pe orice site ca IMDB sau Rotten Tomatoes, o sa vedeti ca Noe este considerat drept o blasfemie adusa Bibliei. Dupa parerea mea, Darren Aronofsky n-a facut altceva decat sa-si prezinte propria varianta ( sau viziune ) asupra povestii si a facut-o foarte bine. Daca o sa urmariti filmul cu mintea deschisa, o sa va dati seama ca filmul este un pretext prin care Aronofsky vrea sa evidentieze o parte din problemele ecologice cauzate de oameni.  

-  CGi-ul si 3D sunt de buna calitate, de aceea va recomand sa-l urmariti pe un ecran de cinema. 

- Russell Crowe e fabulos si nu cred ca exista vreun alt actor care ar fi putut sa ofere o interpretare fenomenala ca aceasta.  

- scenariul a fost in unele momente putin exagerat.  Consider ca se putea renunta la cateva elemente care au facut filmul sa para o parodie dupa Transformers sau chiar Water World.

- cred ca Noah este un film greu din toate punctele de vedere si ca fiecare spectator trebuie sa-l vada pentru as forma propria opinie despre el.   

In concluzie : Noah a fost o experienta cinematografica socanta si cu un mesaj puternic cum rar mai ai sansa sa vezi. Cred ca Aronofsky si-a atins scopul cu acest film, si acela de a ajunge unul dintre cele mai controversate productii din ultimul deceniu. 

                                                             Nota : 8,50/10

Continue reading →

The Grand Budapest Hotel (2014)

"You see, there are still faint glimmers of civilization left in this barbaric slaughterhouse that was once known as humanity. Indeed that's what we provide in our own modest, humble, insignificant... oh, fuck it."

Se stie deja ca stilul pe care l-a creat Wes Anderson este neconformist si ca putini ajung sa-i aprecieze productiile, pentru ca sunt alcatuite din povesti ciudate, cu personaje interesante ( dubioase ) si cu umor negru si sec.  Cu toate acestea, ultimul lui film a fost primit de cinefili cu bratele deschise, iar criticii si publicul larg au fost incantati de The Grand Budapest Hotel.
 
The Grand Budapest Hotel descrie aventurile lui Gustave H (Ralph Fiennes), un legendar portar la un mare hotel european din perioada interbelică şi ale lui Zero Moustafa, hamalul hotelului, care devine cel mai bun prieten al său. Povestea include un furt de proporţii şi recuperarea unei picturi renascentiste, dar şi lupta pentru o avere de familie, totul pe fundalul schimbărilor bruşte şi dramatice ce afectează viaţa pe continent. ( sursa : Cinemagia ) 

De la Wes Anderson am mai vizionat Moonrise Kingdom si Steve Zissou, dar nu mi-au placut absolut deloc, din cauza stilului ciudat si greoi, pe care nu l-am gustat, dar era ceva care ma atragea la The Grand Budapest Hotel. Trailerul prezenta ceva original si avea un farmec aparte, presarat cu o distributie de zile mari.

Filmul impresioneaza prin imaginea perfecta. Se vede ca totul a fost lucrat pana la ultimul detaliu si ca Wes Anderson este plin de imaginatie din acest punct de vedere. Contrastul de culori ramane intiparit in minte multa vreme dupa finalul vizionarii. Din punct de vedere al scenariului, The Grand Budapest Hotel este original, prezentand o poveste noua, destul de simpla, menita sa incante spectatorul. Umorul este de buna calitate, avand cateva secvente de-a dreptul savuroase.

Ralph Fiennes demonstreaza inca odata ca este un actor foarte bun si de pe acum il pot considera de pe acum, un candidat serios la premile Oscar. Daca din partea maestrului Fiennes nu mai exista niciun dubiu ca va oferi o prestatie foarte buna, surpriza vine din partea debutantului Tony Revolori, care se dovedeste a fi un actor cu un talent fantastic si plin de naturalete. Sper ca regizorii sa fii pus ochii pe el si sa-l distribuiasca in multe proiecte pe viitor.

In concluzie : simpatic si easy-going sunt cuvintele care caracterizeaza cel mai bine The Grand Budapest Hotel. Totusi, este cel mai bun film facut de Anderson, asa ca merita vazut.  

 

 Nota : 7/10

 

Continue reading →

Closer to the Moon (2014)

Rar apar filme cu adevarat bune, care pot fi considerate de arta si care minuneaza spectatorul.
Ultima productie al lui Nae Caranfil si-a lasat amprenta aceasta asupra mea si mi-a aratat motivul real pentru care iubesc filmele.  

Closer to the moon ia spectatorul si il plaseaza in Bucurestiul comunist din anul 1959, si  ii prezinta propria varianta a "Marelui jaf comunist", intr-o maniera plina de umor. Autorii jafului: patru bărbaţi şi o femeie, toţi comunişti situaţi la vârful ierarhiei de Partid, departe de orice lipsuri materiale. O lună mai târziu sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la moarte; dar în aşteptarea execuţiei sunt “invitaţi” să-şi joace propriile roluri într-o reconstituire cinematografică a acţiunii lor, menită să devină un film educativ şi de propagandă, destinat oamenilor muncii din întreaga ţară!  

Pe masura ce minutele filmului trec, spectatorul devine mai curios, pentru ca firul narativ ( desi stim toti cum se termina ) este destul de imprevizibil, iar detaliile despre personaje si despre scopul jafului pe care cei 5 l-au faptuit, apar treptat in cele 8 capitole. De asemenea, Nae Caranfil a prezentat perioada comunismului intr-un mod infrumusetat, stilizat si plin de magie. Closer to the Moon te asoarbe in poveste si te face sa uiti de viata cotidiana timp de 2 ore. 

La inceput am avut mici dubii legate de distribuirea in rolul principal feminin a Verei Farmiga, pentru ca nu mi se pare ca este o actrita buna, dar in acest film a fost superba. Plina de naturalete si de senzualitate, ea s-a potrivit de minune cu sarmantul Mark Strong. As indrazni sa zic ca sunt cele mai bune roluri din cariera lor. De asemenea si Harry Lloyd in rolul tanarului cameraman se descurca onorabil.  

In concluzie : poate fi considerat un blockbuster romanesc sau un film de arta, dar cert este ca, Closer to the Moon e una dintre cele mai bune pelicule romanesti realizate vreodata si il proclama pe Nae Caranfil drept cel mai bun regizor roman al momentului. 

                                       

                                                                 Nota : 9/10

Continue reading →

I, Frankenstein (2013)

Sunt cateva filme de actiune care pot fi considerate distractve, amuzante ( ex.: Resident Evil ), dar sunt si altele care se scalda de la inceput pana la sfarsit in propria mediocritate.

Filmul spune povestea lui Adam, care se trezeste in mijlocul confruntarii ( despre care omenirea n-are habar ) dintre Gargui ( o combinatie intre ingeri si niste monstrii  ) si Demoni ( sunt niste demoni, n-au nimic special ). Daca nu v-ati prins, asistam la o batalie intre bine si rau, in care apare si acest fiu al lui Frankenstein, care mai omoara niste demoni. Povestea incepe atunci cand Victor Frankenstein moare inghetat in timp ce-l urmarea pe Adam. Adam il ia de acolo, il duce intr-un cimitir, apar cativa demoni, Adam omoara un demon, apar ingerii care-l salveaza, il duc intr-o catedrala, sefa Garguilor hotaraste sa-l tina in viata, Adam e rebel ( si pletos ), nu doreste sub nicio forma sa ramana acolo, asa ca isi ia cateva arme si isi vede drum. Se intoarce peste 200 de ani, cu o alta freza ( asta mi s-a parut ciudat, unde a gasit el vreun frizer in salbaticie?! ), dar cu aceleasi haine, vrand sa-l omoare pe sefu' demonilor.  

Ideea la baza pare copiata din Underworld. Avem un razboinic ( in varianta masculina de aceasta data ), un razboi intre doua rase de monstrii ( aici ingeri si demoni, acolo vampiri si ...alti vampiri? ) si lista cu elemente comune intre cele doua poate continua. Nu sunt sigur daca regizorul a fost atent la toate aceste asemanari. Oricum, vina nu-i apartine in totalitate, pentru ca filmul este realizat dupa un roman grafic scris de cel care a creat si Underworld, ceea ce arata cat de multa originalitate se regaseste in mintea scriitorului.

La partea de acting, filmul sta la fel de prost ca la toate celelalte capitole. Eckhart pentru mine este unul dintre cei mai prosti actori ai momentului, Yvonne nu-mai-stiu-cum a fost un guilty pleasure ( fanii serialului Dexter o sa fie de acord cu mine ), iar Bill Nighy este mai mult de decor, chiar daca ofera cea mai buna prestatie din tot filmul.

In concluzie : un film de umplutura pe care producatorii l-au facut doar pentru a stoarce bani de la public. In unele cazuri, poate fi considerat si un bun somnifer, iar regizorul isi poate scrie mare pe frunte : "Eu, regizor prost", si cinematografia o sa fie in siguranta.

Nota : 3,50/10

Continue reading →

Hugo (2011)

 Romanul "Inventia lui Hugo Cabret" scris de Brian Selznick, pe care l-am citit pe nerasuflate la varsta de 8 ani, m-a introdus in lumea magica a personajului principal Hugo, un baiat orfan de 12 ani, care traieste in peretii unei gari din Paris in timpul anilor 1930. Singurul lucru care i-a ramas amintire de la tatal sau, este un automaton care are nevoie de o cheie speciala pentru a putea functiona. Aventura lui porneste atunci cand Papa George, vanzatorul unui magazin de jucarii, il prinde furand un soarece mecaninc. Daca romanul a fost magic si plin de aventura, filmul lui Martin Scorsese se rezuma la a fi doar simpatic, neavand nimic special, ( cu exceptia imaginii perfecte ) si fenomenal de oferit.  

Am tot evitat sa urmaresc acest film din cauza actorului principal, care nu mi s-a parut deloc potrivit pentru rolul lui Hugo si din cauza faptului ca am tot asteptat aceasta pelicula cu sufletul la gura din 2007 ( atunci au existat niste zvonuri ca e in productie ), dar entuziasmul meu a scazut treptat, vazand ca trec anii, iar pe acest proiect s-a asternut praful. Iar acum, ca in sfarsit am reusit sa-l vad, pot spune ca sunt putin dezamagit. 

Un lucru pe care l-am adorat la acest film a fost imaginea fara cusur. Fiecare culoare este perfecta si iti da senzatia ca te aflii in perioada aniilor 30. Daca realizarea tehnica este perfecta, scenariul are mici hibe in comparatie cu cartea. Acolo totul era foarte bine structurat si explicat. In film, din pacate, totul se reduce la chestii simple, fara prea multe explicatii. Dar nu ajungea ca scenariul este aiurea, si interpretarea lasa mult de dorit. Daca Ben Kingsley face un rol foarte bun, ceilalti actori joaca chiar prost. Asa Butterfield nu este deloc potrivit pentru rolul lui Hugo. Este inexpresiv si nu reuseste sa transmita nicio emotie. Chloe Grace Moretz ( da, tipa care a fost fantastica in rolul Hit-Girl din Kick Ass ) e plictisitoare si nu are niciun farmec. E chiar enervanta in unele momente. Legat de Sacha Baron Cohen, spune doar ca ar trebui sa ramana la filmele lui ( Borat, Bruno, The Dictator ).

Singurul lucru pentru care "Hugo" poate fi laudat este omagiul adus filmelor lui Georges Melies. 

In concluzie : "Hugo" este o mare dezamagire, in ciuda faptului ca este regizat de Martin Scorsese.   

Nota : 4,50/10

Continue reading →