American Sniper (2014)

                                                          Cateva idei :

- American Sniper spune povestea reala a celui mai bun lunetist din armata statelor unite, si anume, Chris Kyle.

- in rolurile principale, ii avem pe Bradley Cooper si Sienna Miller. Nimic special din partea celor doi, chiar daca Bradley face un rol decent.

- regia este semnata de Clint Eastwood, care face o treaba buna din scaunul de regizor, desi daca vreti sa experimentati un Eastwood adevarat, va recomand Mystic River, Changeling sau oricare alt film facut de acesta in "tinerete".

- American Sniper se vrea o biografie/drama, da' problema este ca nu-i prea iese. Mai degraba l-as cataloga drept "actiune". Sunt cateva secvente memorabile ce se petrec in zonele de conflict si cam atat. Nu poti sa te atasezi prea mult de personaje. Mi s-a parut ca scenariul este extrem de superficial, nu contureaza foarte mult personalitatea personajelor si nici nu le da un caracter uman, facandu-i sa para reci si lipsiti de sentimente, de cele mai multe ori (mai sunt momente in care se zbiara, se plange sau se zambeste, dar fortat).

Tinand cont ca se afla in top 8 filme din 2014 (in viziunea celor de la minunata Academie), as fi vrut ceva mai mult de la American Sniper. Faptul ca productii ca Foxcatcher, Interstellar si Maps to the Stars n-au ajuns sa fie mentionate alaturi de Birdman, The Imitation Game sau Whiplash (dupa mine, acestea sunt singurele filme care au ce cauta in topul 8 de anul acesta), ma face sa-mi pierd increderea in corectitudinea si in gusturile celor care fac parte din comisia Academiei. Pentru American Sniper, cu parere de rau, nota 6.

Continue reading →

The Remains Of The Day

  

 "I don't believe a man can consider himself fully content until he has done all he can to be of service to his employer."  

*atentie : mici spoilere*

   De foarte mult timp imi doream sa vad acest film si faptul ca in sfarsit am reusit imi aduce o satisfactie deosebita. Astfel aceasta adaptare cinematografica a romanului omonim scris de Kazuo Ishiguro m-a impresionat profund. Mi-as dori ca la un moment dat sa acord atentia cuvenita si romanului insa ma tem ca va trece ceva timp pana sa acest lucru se va intampla. Revenind la filmul nostru, pot spune ca am ramas porfund impresionat datorita acting-ului impecabil reusit de catre actorii implicati in acest film. Regia este si ea la un nivel foarte ridicat, iar aceasta productie a fost recompensata cu 8 bine-meritate nominalizari la premiile Oscar.

   

   The Remains Of The Day ii aduce in prim plan pe onorabilul Anthony Hopkins si pe sensibila Emma Thompson. Acesti doi mari actori reusesc in filmul de fata doua interpretari iesite din comun care atesta perfectionalismul si genialitatea celor doi britanici. Interpretarea oferita de catre Sir Hopkins m-a surprins foarte mult datorita faptului ca personajul dezvoltat este unul putin atipic si lipsit foarte mult de admiratie. Eu nu m-am atasat de acest personaj (Dl. Stevens) si in unele momente am trait un dispret excesiv pentru acesta. Dl.Stevens mi s-a parut un personaj foarte rece, care este preocupat in cea mai mare masura de slujba lui, iar asftel unele lucruri mult mai importante din viata acestuia sunt lasate intr-un colt de umbra. Scena in care acesta afla de moartea tatalui sau mi s-a parut una trista iar modul in care personajul nostru reactioneaza mi-a lasat un gust amar. Replicile acestui in acel moment au fost pur si simplu de neimaginat si lipsite total de emotie. Pe tot parcursul filmului, personajul nu isi poate exprima cu adevarat simpatia, iar acest fapt m-a facut sa simt putina compatimire fata de personaj. Pentru ca Dl.Stevens nu este un personaj rau, insa fel lui de a fi este cel care ii confera aceasta reputatie negativa, iar finalul filmului il surprinde plin de regrete si cuvinte inca nerostite.

 
Total opus domnului Stevens este personajul interpetat de catre Emma Thompson. Miss Keaton este un personaj mult mai cald si plin de afectiune, Aceasta incearca de multe ori din rasputeri sa ii transmita si domnului Stevens putin din generozitatea si afectiunea ei. Insa aproape de fiecare data se loveste de un "zid de gheata", dar cum era de asteptat, aceasta renunta cu multa greutate la a mai face acest lucru. Finalul filmului le surprinde pe cele doua personaje reintalninduse dupa foarte mult timp, iar aceasta scurta intalnirea mi s-a parut modul perfect pentru a incheia filmul. Plin de regrete, Dl.Stevens incearca sa repare pe cat de mult posibil greselile trecutului.

   Povestea filmului nu urmareste excesiv doar relatia dintre cele doua personaje centrale. Astfel avem parte si de un fir narativ secundar in care regasim cateva personaje mult mai putin interesante. Insa totusi si acest fir narativ are un rol destul de important in desfarurarea actiuni. Partea secundar a povestii se concetreaza cumva asupra politici postbelice si in mare parte nu cred ca atrage cu nimic special atentia spectatorului. Pe tot parcursul filmului regia oferita de catre James Ivory este una impecabila si am apreciat foarte mult modul in care acesta a separat cele doua fire narative ale filmului. De apreciat este si modul in care regizorul a reusit sa ii ofere personajului central o prezenta continua si plina de intensitate.

   The Remains Of The Day mi s-a parut un film extraordinar pe care m-a bucur nespus ca l-am vizionat. Cele putin peste doua ore petrecute in fata micului ecran mi s-au parut foarte relaxante si nu regret deloc timpul investit. Filmul este unul impecabil pe care il recomand cu foarte mult entuziasm persoanelor care iubesc cu adevarat cinematografia. Sper ca in contiunare sa pot acorda timpul necesar unor astfel de filme. Deja Howards End mi-a atras atentia in totalitate si sper ca in curand sa am ocazia sa pot scrie cateva cuvinte si despre acest film. Din partea mea The Remains Of The Day primeste un bine meritat 8.

   

Continue reading →

La Venus a la fourrure (2013)

Dupa carnagiul din 2012 al regizorului Roman Polanski, acesta revine pe ecrane cu un proiect interesant, ce pastreaza aerul teatral pe care l-a avut si pelicula anterioara.

Personajul principal, Thomas (Mathieu Amalric), e singur într-un cinematograf parizian, dezamăgit de calitatea slabă a candidatelor pentru rolul la care castingul tocmai s-a încheiat. Chiar înainte ca regizorul să plece, apare Vanda (Emmanuelle Seigner): e tot ceea ce regizorul urăşte mai tare: energică, vulgară, dezlănţuită, şi nu s-ar da în lături de la nimic pentru a obţine rolul. Deşi un pic constrâns să o distribuie în rol, Thomas va avea o surpriză: Vanda îşi înţelege perfect rolul şi întruchipează perfect personajul lui Leopold Masoch. Atracţia pe care Thomas o simte devine încet-încet obsesie. ( sursa : Cinemagia ).  

Cel mai mult mi-a placut ca Polanski n-a vrut doar sa prezinte piesa de teatru din care se inspira ( Venus in Fur este o piesa 

cunoscuta si jucat pe marile scene ale lumii ), ci si o parte din culisele auditiilor. Scenariul este frumos construit si prezentat. Felul in care personajele trec prin stari diferite si prin anumite stadii de comportament este alcatuit treptat si prezentat in detaliu ( spre exemplu : Vanda, de la femeia inocenta, putin prostuta, ciudata si plina de energie, ajunge antagonista povestii, in timp ce Thomas, dintr-un regizor rautacios, plin de el si putin misogin, as spune, devine un pampalau ). 

Cei doi actori ofera niste prestatii demne de laude. Emmanuelle Seigner este convingatoare in rolul Vandei si da dovada de mult talent actoricesc, iar Mathieu Amalric, pe care il mai remarcasem in filme precum The Diving Bell and the Butterfly sau recentul, The Grand Budapest Hotel, mi s-a parut remarcabil si dupa parerea mea, este unul dintre cei mai buni actori francezi ai momentului.  

In concluzie : nu este un film memorabil, dar este un film ce vine ca o gura de aer proaspat si care se joaca cu mintea spectatorului timp de 90 de minute. Are si cateva minusuri, ce scad putin valoarea filmului, dar nu sunt asa de importante pentru a fi mentionate. Per total, e un film bun. 

            

                                                                    Nota : 7/10

Continue reading →

Lord of the Flies (1963)

Cu mult curaj, regizorul Peter Brook, care pana atunci regizase numai piese de teatru, a indraznit sa ecranizeze cartea Lord of the Flies ( Imparatul mustelor ) scrisa de William Golding, iar rezultatul este neasteptat de bun.

In urma unui accident aviatic, un grup de scolari raman captiv pe o insula din mijlocul Oceanului Pacific. Baietii se aduna toti intr-un grup si stabilesc niste reguli dupa care sa se ghideze pana sa ajunga sa fie salvati de pe insula. Totul ia o intorsatura neasteptata atunci cand Jack, cel mai mare baiat de pe insula, decide sa incalce fiecare regula si sa actioneze independent, impreuna cu vanatorii lui. Astfel, grupul cel mare se divide in doua parti, fiecare incercand sa supravietuiasca prin propriile moduri.

Filmul incepe din start intr-un mod inedit. Am fost surprins sa vad ca a ales sa prezinte povestea elevilor si a prabusirii avionului prin poze. Personal, n-am mai intalnit aceasta tehnica de prezentare a evenimentelor in vreo alta pelicula.

De asemenea, am mai apreciat decizia regizorului de realiza filmul in alb si negru ( desi, in anii 60 apareau deja pelicule color ), pentru ca, astfel, filmul pastreaza aerul dur si sumbru al dramei prin care trec acei copii. Pe langa imagine am apreciat si faptul ca filmul este o ecranizare fidela a romanului.

Trecand peste lucrurile bune ale filmului, Lord of the Flies are si cateva minusuri. Montajul este execrabil ( anul in care a aparut nu este o scuza pentru acest lucru, tinand cont ca in acel an au aparut filme cu un montaj mult mai bun. De mentionat la acest capitol ar fi si interpretarea tinerilor "actori" ( actori in ghilimele pentru ca toti copiii din film se aflau la primul lor rol ). Au dat dovada de naturalete, dar rosteau replicile sters, fara nicio intonatie si fara nicio frazare.

In concluzie : un film important pentru cinematografia mondiala, cu plusuri si minusuri. Substratul povestii este, pana la urma, cel care impresioneaza spectatorul, lasandu-l sa reflecte asupra demonilor interiori si a diferentie intre bine si rau.

                                                             Nota : 7/10

Continue reading →