St. Vincent

   "A saint is a human being we celebrate for the sacrifices they make, for their commitment to making the world a better place." 


   St. Vincent, film recompensat cu doua nominalizari la "Globurile de Aur", a reusit sa ma emotioneze teribil. Clar ma asteptam ca acest film sa imi placa foarte mult insa in niciun caz nu atat de entuziasmat de vizionarea acestui film. Nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie exact ce am simtit vizionand acest film, emotia traita si uriasa bucurie pe care am simtit-o in cele 100 de minute. De fapt aceasta bucurie persista si la mult timp de la vizionarea filmului. Cu siguranta vizionarea acestuia a fost o decizie extrem de inspirata.


   Foarte impresionat am ramas de povestea filmului care m-a uimit din foarte multe puncte de vedere. Mi-au placut la nebunie momentele amuzante la care am ras copios insa desigur am apreciat si momentele mai sensibile, mai intense. Pentru ca sunt momente in care filmul lasa deoparte starea relaxanta pentru a deveni  mult mai serios. Prima parte a filmului este cea linistita iar in aceste minute filmul este foarte haios si nici nu realizezi cat de repede trec aceste minute. Buna dispozitie de care acest film da dovada este uimitoare si traiesti acest momente cu un zambet larg pe fata. Situatia se schimba usor si treptat filmul devine putin mai sobru si mult mai emotiv. Am apreciat desigur aceasta tranzitie iar finalul filmului mi s-a parut unul impresionant si puternic din punct de vedere emotional.
   Povestea filmului este o adevarata lectie despre prietenie,despre caracterul omenesc si ce se ascunde cu adevarat in sufletul unei persoane. De asemenea filmul este o adevarata lectie de viata despre altruism si ma bucur enorm ca pot spune ca am invatat ceva de la acest film. Povestea filmului este una excelenta si datorita faptului ca este sustinuta de niste personaje excelent conturate si pline de personalitate. Persoanjele principale ale filmului sunt foarte interesante si cred ca este imposibil sa nu acorzi simpatie sau afectiune cel putin unuia dintre aceste personaje. Desigur cel mai mult iese in evidenta "Vin" , personaj impecabil interpretat de catre Bill Murray, insa si celelalte personaje au capacitatea sa mentina povestea intereseanta in lipsa personajului putin mai devreme mentionat. Acting-ul excelent este decisiv in sustinerea acestor personaje si mi-a placut la nebunie fiecare actor implicat in acest film. M-a surprins enorm copilul (Jaeden Lieberher) care mi s-a parut super simpatic insa de asemenea am apreciat si versatilitatea de care Naomi Watts a dat dovada din plin.


   Regia filmului ii revine practic unui debutant pentru ca regizorul a realizat pana la St.Vincent doar cateva scurtmetraje si un singur film pe care cu siguranta nimeni nu l-a vazaut. Cu toate astea, Theodore Melfi a reusit o treaba extroardinara in realizarea acestui film si trebui apreciat din plin pentru munca depusa in spatele camerei cat si pentru realizarea script-ului. Regia oferita de acesta a reusit din plin sa imprime filmului caldura, emotie si sa nu fie in nici cel mai mic moment enervant sau plictisitor. Vizual filmul arata foarte bine iar unele cadre surprinse de catre acesta au fost foarte expresive. Clar regia filmlui este una foarte ok si Theodore Melfi merita recunostinta totala pentru ceea ce a reusit cu acest film. La prima vedere faptul ca poate fi considerat un "debutant" ar putea reprezenta un impediment insa acest lucru iese total din discutie.
   Foarte inspirata mi s-a parut si coloana sonora care in primul rand m-a surprins placut datorita faptului ca aceasta contine o melodie foarte frumoasa a celor de la The National. Ma bucur de fiecare data cand in filmele vizionate regasesc muzica pe care o apreciez enorm iar acest lucru imi da un sentiment fantastic care ma face sa cred ca am niste gusturi muzicale deosebite. De remarcat genericul de final care este unul foarte original si care-l surprinde pe Bill Murray intr-un moment muzical foarte amuzant.


   De ceva timp imi doream sa ii acord acestui film vizionarea bine meritata insa asteptam momentul cel mai inspirat pentru a se intampla acest lucru. Astfel intr-o dupa-amiaza linistita si lipsita de orice griji, faptul ca am vazut St. Vincent a fost un lucru absolut minunat. Am trait aceasta vizionare cu un entuziasm fantastic si ma bucur nespus ca am ocazia sa scriu aceste cuvinte minunte. Recomand cu multa incredere St.Vincent si sunt sigur ca nu veti fi dezamagit de acesta. Din partea mea filmul primeste cu multa recunostinta excelenta nota 9.

Continue reading →

The Judge

   The Judge mi s-a parut un film foarte bun care cu multa usurinta mi-a depasit asteparile. In niciun caz nu ma asteptam ca acest film sa-mi placa atat de mult avand in vedere faptul ca filmul a primit recenzii mixte si contradictorii. Imi aduc aminte momentul in care am vazut pentru prima data trailer-ul acestui film si am ramas placut surprins de ce am vazut in acele cateva minute. Imi era dor de Robert Downey Jr. si in ultimul timp acesta a neglijat foarte mult varietatea rolurilor abordate. In ultimii ani, in cea mai mare parte, actorul a acordat o atentie sporita doar „omului de fier” iar acest fapt nu mi se pare un lucru foarte inspirat. As dori ca acesta sa isi focalizeze atentia asupra unor filme mai diversificate insa din pacate pentru urmatoarea perioada Downey Jr. are in calendar doar doua aparitii drept "Tony Stark".


   Filmul de fata m-a surprins placut in mare parte datorita acting-ului excelent reusit de catre actorii implicati in acest film. De asemenea si povestea mi-a placut foarte mult insa multele momente neinspirate si previzibile intr-o oarecare masura m-au deranjat. Povestea filmului este una destul de bine legata si pot spune ca aceasta este impartita pe doua planuri narative. Intre aceste doua planuri exista totusi o legatura foarte stransa pe tot parcursul actiunii. Planul secundar este cel al familiei, in care regizorul pune foarte mult accent pe trairile personajului interpretat de Robert Downey Jr. , dar si pe relatia acestuia cu tatal sau. Acest personaj este nevoit sa se intoarca intr-un loc pe care cu multi ani in urma a decis sa il lase fara remuscare in urma. Astfel acesta trebuie sa infrunte trecutul si greselile acestuia pentru a face fata prezentului care il pune intr-o postura inconfortabila. Daca inceputul filmului il surprinde pe Hank (Downey Jr.) drept un personaj antipatic, odata cu declansarea actiunii acest personaj sufera o tranzitie uimitoare spre un personaj mult mai sensibil si mult mai calduros. Relatia acestuia cu tatal lui (Duvall) este una care pe tot parcursul filmului sufera insa in acelasi timp devine treptat mult mai stransa. Relatia tata-fiu prezentata in aceast film este una foarte interesanta si unele aspecte ale acesteia chiar m-au impresionat profund. De asemenea faptul ca cele doua personaje centrale sunt foarte bine conturate ajuta imens la impactul emotional oferit de aceasta poveste si la intesitatea relatiei dintre cei doi.
   Planul principal al filmului se axeaza pe ancheta si procesul desfasurat iar personajele implicate in acest plan nu neaparat se regasesc si in planul secundar.Acelasi lucru desigur se intampla si in celalalt caz insa exista unele persoanje care fac parte din ambele planuri narative.Chiar daca evenimentele prezentate in acest plan sunt cele care declanseaza si coordoneaza actiunea filmului, pe mine actiunea prezentata in aceast plan nu m-a impresionat foarte mult. Exceptie fac cele ultime 20 de minute care sunt foarte intense si pline de emotie. Aceasta ultima parte cred ca influenteaza decisiv valoarea filmului si chiar nu ma asteptam ca actiunea sa se desfasoare in acest fel.


   Regia filmului ii apartine lui David Dobkin,regizor care in trecut a abordat doar comedii. Astfel faptul ca filmul este regizat de catre Dobkin m-a surprins foarte mult datorita faptului ca acesta a acceptat sa schimbe putin repertoriul si trebuie apreciat pentru acest lucru. De asemenea si treaba reusita a fost una excelenta si chiar mi-a placut foarte mult modul in care regizorul si-a impus stilul vizual si atentia sporita pe care acesta a acordat-o micilor detalii. Apreciez si faptul ca fiecare personaj a beneficiat de atentia necesara pentru a fi cat de cat un caracter interesant, cu un sens si un scop bine determinat in poveste. Astfel consider ca regia este si ea unul dintre punctele forte ale acestui film.
   Distributia excelenta ofera un acting foarte intens si mi-au placut toti actorii importanti implicati in acest film. M-a surprins foarte mult Dax Shepard si chiar nu stiam ca si acesta face parte din distributia acestui film. Chiar daca nu il cunosc foarte bine pe Vincent D'Onofrio mi-a placut si de interpretarea acestuia si am apreciat si povestea personajului respectiv. Desigur cel mai mult mi-a placut de Downey Jr. iar prezenta superbei Vera Farmiga m-a incantat extrem de mult. De apreciat cel mai mult faptul ca Robert Duvall a primit pentru rolul secundar interpretat in acest film o nominalizare la Oscar insa nu cred ca acesta are vreo sansa pentru a castiga premiul.


   Cateva cuvinte vreau sa scriu si despre coloana sonora foarte inspirat aleasa. Am avut surprindere sa ascult doua melodii foarte frumoase care imi plac deosebit de mult.Astfel melodia "Holocene" interpretat de Bon Iver este folosita intr-un moment al filmului foarte sensibil iar pe genericul de final putem asculta un cover al melodiei The Scientist (Coldplay), interpretat sublim de catre Willie Nelson.


   The Judge este un film bun care intr-un mod deosebit m-a emotionat teribil in foarte multe momente. Foarte multe aspecte ale acestui film mi-au placut insa multele minusuri ma obliga sa ii acord doar nota 8. Din pacate nu pot trece usor cu vederea momentele superficiale si lipsite de inspiratie insa cred ca nota acordata acestui film este una foarte buna. Eu recomand filmul cu multa incredere pentru ca sunt constient de faptul ca povestea poate emotiona foarte usor. Sper sa va placa acest film in care ii acordati timpul necesar.

Continue reading →

American Sniper (2014)

                                                          Cateva idei :

- American Sniper spune povestea reala a celui mai bun lunetist din armata statelor unite, si anume, Chris Kyle.

- in rolurile principale, ii avem pe Bradley Cooper si Sienna Miller. Nimic special din partea celor doi, chiar daca Bradley face un rol decent.

- regia este semnata de Clint Eastwood, care face o treaba buna din scaunul de regizor, desi daca vreti sa experimentati un Eastwood adevarat, va recomand Mystic River, Changeling sau oricare alt film facut de acesta in "tinerete".

- American Sniper se vrea o biografie/drama, da' problema este ca nu-i prea iese. Mai degraba l-as cataloga drept "actiune". Sunt cateva secvente memorabile ce se petrec in zonele de conflict si cam atat. Nu poti sa te atasezi prea mult de personaje. Mi s-a parut ca scenariul este extrem de superficial, nu contureaza foarte mult personalitatea personajelor si nici nu le da un caracter uman, facandu-i sa para reci si lipsiti de sentimente, de cele mai multe ori (mai sunt momente in care se zbiara, se plange sau se zambeste, dar fortat).

Tinand cont ca se afla in top 8 filme din 2014 (in viziunea celor de la minunata Academie), as fi vrut ceva mai mult de la American Sniper. Faptul ca productii ca Foxcatcher, Interstellar si Maps to the Stars n-au ajuns sa fie mentionate alaturi de Birdman, The Imitation Game sau Whiplash (dupa mine, acestea sunt singurele filme care au ce cauta in topul 8 de anul acesta), ma face sa-mi pierd increderea in corectitudinea si in gusturile celor care fac parte din comisia Academiei. Pentru American Sniper, cu parere de rau, nota 6.

Continue reading →

Blue Sky

   Dupa o zi destul de obositoare, vizionarea acestui film mi s-a parut un lucru destul de ok, chiar daca nu stiam la ce sa ma astept . Ce mi-a atras atentia a fost prezenta celor doi importanti actori in distributie si faptul ca filmul a fost recompensat cu un premiu Oscar. In prima instanta nu aveam nici cea mai mica idee la ce categorie a fost castigat acel Oscar, iar doar dupa vizionarere si o investigatie amanuntia am aflat ca Jessica Lange a castigat premiul pentru interpretare feminina. Sincer ma surprinde acest lucru pentru ca actrita chiar nu m-a impresionat atat de mult incat acel Oscar sa fie meritat. Trebuie sa subliniez si faptul ca (,)competitia pentru mult ravnita statueta a fost una prea putin acerba.
   
De asemenea am mai aflat cateva lucruri foarte interesante despre acest film. Filmul a fost terminat in anul 1991 insa doar trei ani mai tarziu a fost lansat. Acest fapt s-a datorat falimentului inregistrat de casa de productie care a realizat acest film. Un alt lucru care m-a surprins a fost faptul ca Tony Richardson, regizorul filmului, a incetat din viata imediat dupa terminarea filmarilor iar astfel Blue Sky este ultimul film regizat de catre acesta. Personal nu am auzit pana acum de acest regizor, iar Blue Sky este primul film vizionat al acestuia. Deasemenea, filmul despre care vorbim este castigatorul a patru statuete si plus alte 6 importante nominalizari. Mi-as dori ca la un momentdat, sa am ocazia sa vad si Tom Jones, un alt film regizat de regizor.

   Revenind la filmul nostru, as putea spune ca Blue Sky este un film decent care, din pacate, nu m-a impresionat foarte mult. Mi s-a parut muult prea static si plictisitor, iar prima jumatate a filmului se rezuma doar la dialog si la interactiunea dintre personaje. La un momentdat in firul narativ se produce un mic click care declanseaza un ritm al actiunii putin mai ridicat. Situatia devine mult mai interesanta in comparatie cu prima parte a filmului, iar modul in care se incheie povestea este unul destul de ok.
 
 Personajele mi s-au parut foarte sterse exceptand desigur personajul interpretat de Jessica Lange. Aceasta ii ofera personajului o sexualitate iesita din comun.  Cred ca acest lucru l-am afirmat si despre interpretarea reusita de catre actrita in excelentul The Postman Always Ring Twice. Mi-a placut personajul acesteia chiar daca poate la un moment dat mi-a provacat putin dispret. Din pacate celelalte personaje sunt mult prea slab conturate iar Carly Marshall (Lange) este singurul personaj care iti atrage atentia si desigur personajul care sustine toata povestea.
 
Regia filmului nu mi s-a parut cine stie ce si de foarte putine ori m-a impresionat cu ceva. Desigur nici nu aveam foarte mari astepatri mai ales avand in vedere ca nici nu eram constient de existenta acestui regizor pana in momentul de fata.

   Blue Sky mi s-a parut un film decent si nu reget in nici un caz minutele petrecute in fata micului ecran. Uneori simt nevoia sa mai vad si astfel de filme si astfel pot spune ca Blue Sky nu m-a dezamagit cu nimic. Nota 6 mi se pare potrivita pentru acest film, insa din pacate nu am mari motive pentru a ridica aceasta nota.

Continue reading →

The Remains Of The Day

  

 "I don't believe a man can consider himself fully content until he has done all he can to be of service to his employer."  

*atentie : mici spoilere*

   De foarte mult timp imi doream sa vad acest film si faptul ca in sfarsit am reusit imi aduce o satisfactie deosebita. Astfel aceasta adaptare cinematografica a romanului omonim scris de Kazuo Ishiguro m-a impresionat profund. Mi-as dori ca la un moment dat sa acord atentia cuvenita si romanului insa ma tem ca va trece ceva timp pana sa acest lucru se va intampla. Revenind la filmul nostru, pot spune ca am ramas porfund impresionat datorita acting-ului impecabil reusit de catre actorii implicati in acest film. Regia este si ea la un nivel foarte ridicat, iar aceasta productie a fost recompensata cu 8 bine-meritate nominalizari la premiile Oscar.

   

   The Remains Of The Day ii aduce in prim plan pe onorabilul Anthony Hopkins si pe sensibila Emma Thompson. Acesti doi mari actori reusesc in filmul de fata doua interpretari iesite din comun care atesta perfectionalismul si genialitatea celor doi britanici. Interpretarea oferita de catre Sir Hopkins m-a surprins foarte mult datorita faptului ca personajul dezvoltat este unul putin atipic si lipsit foarte mult de admiratie. Eu nu m-am atasat de acest personaj (Dl. Stevens) si in unele momente am trait un dispret excesiv pentru acesta. Dl.Stevens mi s-a parut un personaj foarte rece, care este preocupat in cea mai mare masura de slujba lui, iar asftel unele lucruri mult mai importante din viata acestuia sunt lasate intr-un colt de umbra. Scena in care acesta afla de moartea tatalui sau mi s-a parut una trista iar modul in care personajul nostru reactioneaza mi-a lasat un gust amar. Replicile acestui in acel moment au fost pur si simplu de neimaginat si lipsite total de emotie. Pe tot parcursul filmului, personajul nu isi poate exprima cu adevarat simpatia, iar acest fapt m-a facut sa simt putina compatimire fata de personaj. Pentru ca Dl.Stevens nu este un personaj rau, insa fel lui de a fi este cel care ii confera aceasta reputatie negativa, iar finalul filmului il surprinde plin de regrete si cuvinte inca nerostite.

 
Total opus domnului Stevens este personajul interpetat de catre Emma Thompson. Miss Keaton este un personaj mult mai cald si plin de afectiune, Aceasta incearca de multe ori din rasputeri sa ii transmita si domnului Stevens putin din generozitatea si afectiunea ei. Insa aproape de fiecare data se loveste de un "zid de gheata", dar cum era de asteptat, aceasta renunta cu multa greutate la a mai face acest lucru. Finalul filmului le surprinde pe cele doua personaje reintalninduse dupa foarte mult timp, iar aceasta scurta intalnirea mi s-a parut modul perfect pentru a incheia filmul. Plin de regrete, Dl.Stevens incearca sa repare pe cat de mult posibil greselile trecutului.

   Povestea filmului nu urmareste excesiv doar relatia dintre cele doua personaje centrale. Astfel avem parte si de un fir narativ secundar in care regasim cateva personaje mult mai putin interesante. Insa totusi si acest fir narativ are un rol destul de important in desfarurarea actiuni. Partea secundar a povestii se concetreaza cumva asupra politici postbelice si in mare parte nu cred ca atrage cu nimic special atentia spectatorului. Pe tot parcursul filmului regia oferita de catre James Ivory este una impecabila si am apreciat foarte mult modul in care acesta a separat cele doua fire narative ale filmului. De apreciat este si modul in care regizorul a reusit sa ii ofere personajului central o prezenta continua si plina de intensitate.

   The Remains Of The Day mi s-a parut un film extraordinar pe care m-a bucur nespus ca l-am vizionat. Cele putin peste doua ore petrecute in fata micului ecran mi s-au parut foarte relaxante si nu regret deloc timpul investit. Filmul este unul impecabil pe care il recomand cu foarte mult entuziasm persoanelor care iubesc cu adevarat cinematografia. Sper ca in contiunare sa pot acorda timpul necesar unor astfel de filme. Deja Howards End mi-a atras atentia in totalitate si sper ca in curand sa am ocazia sa pot scrie cateva cuvinte si despre acest film. Din partea mea The Remains Of The Day primeste un bine meritat 8.

   

Continue reading →

The Good Lie

   "If you want to go fast,go alone.If you want to go far,go together."

 Prima data cand acest film mi-a atras cu adevarat atentia a fost cand am citit niste cuvinte excelent scrise referitor la el de catre un coleg respectabil.De-asemenea si nota excelenta si review-urile excelente primite pe anumite site-uri importante m-au facut sa realizez ca acest film trebuie vazut la un moment dat.Aceste evenimente s-au intamplat in toamna anului trecut si din acel moment am asteptat linisit oportunitatea potrivita pentru a viziona acest film.Astfel in aceasta zi foarte atipica de ianuarie am ales foarte inspirat sa vad The Good Lie si nu imi pare absolut rau deloc pentru alegere facuta.
 
The Good Lie mi s-a parut un film impresionant care m-a emtionat si sensibilizat terbil datorita unei povesti cutremuratoare.Filmul surprinde foarte mult datorita evenimentelor prezentate si cred ca este foarte greu sa nu ramai impresionat de drama personajelor prezente.O poveste care dovedeste cat de pretioasa este viata,cat de multe sacrifici trebuie uneori sa indarjim pentru a prinde un nou rasarit.Pe mine aceasta poveste m-a impresionat radical si mi-a oferit o lectie adevarata de viata pe care incerc sa o aplic in fiecare noua zi.O poveste despre solidaritate,adaptare si in primul rand despre supravietuire.Evenimentele prezentate sunt de-a dreptul uimitoare si te fac sa te intrebi cu adevarat cat de norocos esti sau sa reflecti putin la unele locuri absolut "intunecate" de pe acest pamant.
 
Inceputul filmului este unul foarte bun si dovedeste clar potentialul urias al filmului.Astfel avem parte de o introducere foarte emotionanta si cu un impact puternic asupra spectatorului.Pe langa actiunea filmului, regia excelenta isi pune amprenta asupra acestui impact mai sus amintit.Din punct de vedere vizual filmul este excelent pe tot parcursul duratei lui, insa cadrele surprinse la inceput sunt pur si simplu extraordinare.De fapt exista clar un contrast urias intre cadrele surprinse pe taram african si cele care urmaresc actiunea pe continentul american.Totusi si evenimentele din a doua parte a filmului sunt coordonate excelent de catre regizor si acesta surprinde perfect modul in care protagonistii se adapteaza la noul peisaj.Pe tot parcursul filmului sunt numeroase momente in care regia iese in evidenta si chiar nu ai cum sa nu apreciezi treaba reusita de catre Philippe Falardeau.
 
Ritmul actiunii este unul care pare uneori mult prea grabit.De fapt, in unele momente parca actiunea sare peste unele detalii, iar acest lucru m-a deranjat foarte putin.Totusi trebuie sa tin cont ca filmul are o durata de 110, iar povestea a fost bine structurata in acest interval.Cele trei personaje centrale sunt foarte bine conturate si surprind cu niste mentalitati si caractere foarte interesante.Si cei care i-au interpretat pe protagonisti au facut o treaba excelenta mai ales ca acestia probabil nu au avut multa experienta pe platourile de filmare.Experienta este compensata de prezenta unor actorii precum Reese Witherspoon sau Corey Stoll.In ultimi doi ani Reese Witherspoon a fost o prezenta complet stearsa in opinia mea si imi amintesc doar rolul acesteia din excelentul Mud.Asa ca a fost o surprinza placuta sa o revad pe aceasta intr-un rol destul de bun si mi-a placut de personajul interpretat, chiar daca aceasta se afla in unele momente intr-o oarecare umbra.
 
The Good Lie este un film care nu are cum sa nu va impresioneze atat timp cat ii acordati increderea necesara.Povestea este una absolut uimitoare si poate fi cu usurinta catalogata drept o importanta lectie de viata.O poveste complexa care prezinta cate sacrifici trebuie facute uneori pentru a reusi sa ai un scop in aceasta viata.Pe mine personal povesta m-a impresionat profund si recunosc ca imi este greu sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru a relata exact cat impact a avut aceasta asupra mea.Pe langa scenariul bine scris si evenimentele prezentate,filmul dispune de o regie excelenta si de niste interpretari sincere din partea unor actori grozavi.Eu recomand cu multa incredere acest film si sunt sigur ca va reusi sa va impresioneze profund.Ii acord cu mult entuziasm nota 9 si sper ca cuvintele scrise aici sa va faca sa ii acordati o vizionare.

Continue reading →

Heartbeats (2010)

Oare dupa ce reusesti sa vezi Heartbeats, primesti o medalie pentru ca ai rezistat eroic pana la final?

Povestea sta in felul urmator : avem doi romantici, un el si o ea ( el e gay, ea are gusturi proaste in materie de imbracaminte ). Ei se imprietenesc cu un tip ce tocmai s-a mutat in Montreal. Se intalnesc de mai multe ori, au discutii intelectuale pana cand cei doi romantici se indragostesc de el. Din acest punct al povestii, incep sa apara gelozia ( de cele mai multe ori, nefondata ), rautatea si prostia, si totul se transforma intr-o telenovela  proasta, cu un deznodamant stupid.

Este al doilea film pe care l-am vazut de la "extraordinarul" Dolan si pot spune ca-l urasc ca regizor. Primul experiment al sau mi s-a parut o totala pierdere de timp. La fel mi s-a parut si a doua lui productie, singurele diferente fiind ca in aceasta avem parte de mai putine urlete si ca a crescut calitativ nivelul scenariului. Dar in rest, nimic nu este schimbat.

Am vazut ca multi critici apreciaza acest film datorita imaginii si a felului in care este filmat. Ca regizor, daca ai impresia ca niste secvente in care protagonistii se macheaza, respectiv isi fac freza si dupa se plimba putin prin oraș cu slow motion, iar pe fundal merge o melodie de prost gust inseamna arta, atunci ori esti prost, ori habar n-ai ce inseamna arta. Pot sa enumar multe filme care din punct de vedere vizual arata foarte bine ( sau oricum, mult mai bine decat Heartbeats ). Tree of Life ar fi unul dintre ele.

Dupa cum am mai zis, scenariul este mult mai bun decat cel din J'ai Tue Ma Mere, dar din pacate, este prost transpus pentru ecran. Vina este si a actorilor, ce sunt lipsiti de orice fel de talent pentru aceasta meserie, facand din personajele lor, niste persoane antipatice de care abia astepti sa scapi. Xavier Dolan ar trebui sa se gandeasca sa ramana doar in scaunul de regizor. Incearca prea mult sa fie expresiv si de multe ori o da in penibil.
 
In concluzie : Heartbeats este un kitsch frantuzesc, pe care mai bine il evitati.

                                                               

                Nota : 3/10

Continue reading →

Godzilla (2014) vs. Neighbors (2014)

Preambul :  Spoilere neanuntate. Daca n-ati vazut filmele, sariti peste "Asemanari si Diferente". 

Asemanari si diferente :

- Asemanari : Godzilla si Seth Rogen au aceeasi greutate. Diferenta : Seth Rogen apare aproape in fiecare secventa in Neighbors, in timp ce Godzilla apare maxim 20 de minute in filmul care-i poarta numele. Castigatorul titlului de "Burta care apare cel mai mult timp pe ecran" - Seth Rogen, Neighbors. 

- Asemanari : ambele sunt parodii. Neighbors isi bate joc de societatea americana din ziua de azi cu toate obiceiurile ei, in timp ce Godzilla isi bate joc de Pacific Rim. Premiul pentru cea mai proasta parodie merge catre Godzilla, pentru ca este atat de proasta incat iti vine sa pleci din sala.

- Diferente : in Neighbors toate personajele traiesc pana la sfarsit. In Godzilla personajele cheie mor in prima jumatate de ora. De exemplu (SPOILER) : de Bryan Carston ( are 30 de minute in care demonstreaza ca rolul vietii lui a fost in Breaking Bad si ca nu este capabil sa joace acceptabil ) si de Julliete Binoche ( apare doar in primele 10 minute ) scapam repede, din fericire pentru noi. Castigator la categoria "Filmul care nu-s bate joc de persoanjele principale" este : Neighbors.

- Diferente : in Neighbors, personajul negativ este Zac Efron. In Godzilla, amenintarea vine sub forma unor gargarite. Nu stiu de voi, dar am fost mai speriat de Zac Efron. Prin urmare, Zac Efron castiga categoria.

-  Diferente : din trailer, Neighbors parea o comedie idioata. Godzilla, in schimb, parea un film foarte bun. Neighbors a ramas tot o porcarie, dar e o porcarie la care razi cu lacrimi, in timp ce Godzilla e o porcarie la care plangi din cauza timpului pe care-l ti-l irosesti. Cea mai reusita porcarie : Neighbors.

- Diferente :  Godzilla e 3D si poate fi vazut in IMAX-ul prost din Romania. Neighbors poate fi vazut oriunde. Cel mai accesibil dintre cele doua : Neighbors.

Acum, sa dezvoltam putin ideile. Godzilla putea fi o capodopera a genului, dar fix acolo unde ar fi trebuit sa exceleze, o da in bara. Efectele sunt bune, dar am vazult altele si mai bune. Din trailere, aveam impresia ca totul se va axa pe personaje si pe scenariu, dar scenariul este prost scris, iar personajele nu sunt dezvoltate si folosite asa cum trebuie ( aici ma refer la relatiile dintre ele, la povestile lor s.a.m.d ). Se putea trece peste chestia asta, daca aveam macar niste interpretari cat de cat bune. Actori cunoscuti si apreciati de publicul larg dau impresia de amatorism, de la Carston cu accentul lui japonez de toata jena, pana la sentimentul fals de tristete pe care il traieste mezina familiei Olsen. Din toate punctele de vedere, Godzilla e cea mai mare dezamagire din 2014 si indraznesc sa-i dau titlul de cel mai prost film al anului. 

Neighbors, in schimb, este un film care nu se ia absolut deloc in serios si care livreaza publicului larg "caterinca" ieftina, ambalata frumos. Pentru o ora jumate de distractie, Neighbors poate fi alegerea perfecta.

In concluzie - Godzilla : Pacific Rim did it better.

In concluzie - Neighbors : cam cea mai buna comedie din 2014. 

Godzilla : 3/10

Neighbors : 6/10

Continue reading →

Guest-Post - Laurence Anyways (2012) - Andreea Geaman

Iubire, imposibil, neacceptare, cromatica eclatanta, ciocolata amaruie, “Funeral Party” in secventa din club, “Gioconda”, “liberté”, petrecere hiperbolizata, extravaganta, haute couture, poezie, Depeche Mode, sexualitate – spatiu decadent, cu accente vizuale puternice, creat de regizorul canadian Xavier Dolan, cu scopul de a spune “the ultimate love-story.”  Rezultatul este o frumoasa imersiune intr-o pasiune a carei forta sta chiar in imposibilitate.

“Laurence Anyways”, surprinde aparent transformarea in femeie a lui Laurence Alia (Melvil Poupaud), profesor  respectat de literatura si scriitor.  Desi acest parcurs in transexualitate este unul dintre elementele centrale ale firului narativ,  esenta intregii povesti este imposibilitatea iubirii, filmul, mai degraba decat sa explice impactul transexualitatii intr-o relatie, se focuseaza pe intelegerea lucrurilor care leaga sau despart doua persoane.

Anuntul acestei schimbari o intristeaza si o face confuza pe Fred Belair (interpretata minunat de  catre Suzanne Clément), iubita lui Laurence, dar aceasta este convinsa ca pot depasi aceasta schimbare si ca il poate accepta pe Laurence ca femeie. Filmul surprinde relatia lor, incercarile nereusite, certurile, despartirea, aparenta impacare in decursul unui deceniu. In ciuda dificultatilor si a distantei, ei vor imparti mereu o legatura, indiferent ca sunt impreuna sau nu.

Schimbarea imediata a lui Laurence, modul firesc in care transformarea lui in femeie se produce imediat dupa confesiunea fata de Fred este deloc incurajatoare. Isi pierde postul de profesor din cauza obiectiilor parintilor elevilor, sufera reactii violente din cauza infatisarii sale, se confrunta cu mama lui (Nathalie Baye) sustinatoare a schimbarii doar in teorie, si este parasit in final de Fred, care se casatoreste cu un avocat al lumii bourgeois din Montréal. Fred il iubeste pe Laurence, dar are nevoie de un barbat. Laurence are nevoie de Fred, dar nu isi poate nega adevarata identitate, nici sa se condamne pentru alegerea sa. Ei raman fideli dorintelor lor primare, acesta fiind cel mai bun lucru pe care il pot face.

Personajul jucat de Melvil Poupaud devine eclipsat de grandoarea si forta care izbucnesc ca o furie a lui Fred, care se salveaza si se saboteaza in acelasi timp, care isi cauta identitatea disparuta odata cu pierderea barbatului din viata ei,.

De fiecare data cand personajele se afla in imposibilitatea de a se exprima, imaginile vizuale eclatante o fac pentru ele – camera monocroma a lui Fred inundata de o cascada in timp ce citeste cartea de poeme publicata de Laurence; ploaia de haine puternic colorate, in timpul calatoriei lor spre Île-au-Noir, unde vor sa marcheze un nou inceput ; petrecerea recreata din punctul de vedere a lui Fred, unde isi exteriorizeaza furia sub forma unei furtuni cu vant intr-o sala opulenta, plina de tipologii umane la fel extravagante, intr-o rochie Haute Couture care o incadreaza in centrul vizual al intregii petreceri.

Acesta lux cromatic este sustinut si de alegerile muzicale care accentueaza la maxim imaginea – The Cure, Fever Ray, Visage, Moderat, Depeche Mode, Craig Armstrong.

Desi durata filmului nu e prea avantajoasa, personal m-am simtit adancita in desfasurarea actiunii, total castigata de universul oniric imaginat de regizor, al unei iubiri ambitioase care se vrea infinita, fara margini, care exista doar in cinema, carti si arta, care nu trebuie sa se manifeste fizic pentru a exista, care prin imposibilitatea manifestarii este amplificata.

"Laurence Anyways" nu este un film pe care il poti recomanda direct, nici unul despre care poti scrie o recomandare, fiecare persoana il va judeca din perspectiva total subiectiva. Este un film pe care ori il iubesti ori il urasti - si nu poti descoperi asta decat luand contact cu el.

Continue reading →

Feel Good Tuesday : Filth (2013)

Bruce Robertson e un poliţist fanatic şi corupt, care e pe punctul de a obţine o promovare şi nu va lăsa nimic să-i stea în cale. I se dă cazul unei crime brutale şi presiunea pe care o simte să găsească făptaşul e mare fiindcă are colegi competitivi, care ar dori să-i fure promovarea, printre care Ray Lennox. În loc să-i dea bice în rezolvarea crimei, Bruce se preocupă cu împroşcarea colegilor cu noroi şi cu uneltiri prin care să-i întoarcă pe unii împotriva altora şi, astfel, să-i ţină departe de promovarea lui. Bruce seduce neveste de-ale colegilor sau le dă în vileag secretele compromiţătoare. Nimic nu e indecent pentru el. ( sursa : CineMagia )

Filth e dovada ca filmele englezesti sunt superioare ( din toate punctele de vedere ) filmelor hollywoodiene. Au un simt rafinat cand vine vorba de povesti satirice si ironice despre societatea din ziua de azi. Un exemplu asemanator ar fi Bronson, care caracterizeaza perfect starile de nebunie prin care poate trece orice persoana. Revenind, Filth aduce in discutie o poveste trista ( presarata cu momente de umor de calitate ), ce demonstreaza altor filme cum ar trebui sa arate o comedie neagra.

Marile avantaje ale filmului sunt scenografia, scenariul si prestatia actorilor. E destul de greu sa ecranizezi un roman ca Filth, iar tot meritul e al regizorului care a avut imaginatia sa portretizeze lumea haotica a lui Bruce.

Un alt factor important ce a facut din Filth un film bun este James McAvoy. E pur si simplu briliant! Se transforma intr-o persoana rea si misogina ( iar asta e destul de ciudat, tinand cont ca McAvoy e cunoscut drept un mielusel al Hollywood-ului ), si desi are toate insusirile negative care pot exista in personalitatea unei persoane, ajungi sa-l simpatizezi si sa-l compatimesti ( nu dau spoilere, va las sa vedeti cu ochii vostrii ). 

Si inainte de finalul recenziei, as vrea sa mentionez ca Filth seama destul de mult ca prezentare si poveste cu The Wolf of Wall Street, dar consider ca one-man-show-ul oferit de McAvoy este mai bun decat filmul lui Scorsese.

In concluzie : ganditi-va la Filth ca la o cursa de roller-coaster, care te ameteste, te vrajeste si te distreaza. Si ca la orice cursa de acest gen, parca mai vrei sa te dai odata imediat ce ajungi la finish. 

                                                 Nota : 9/10

Continue reading →

A History of Violence

Il iubesc pe Cronenberg. I-am adorat Cosmopolis-ul. Dar este ceva la A History of Violence care, pur si simplu, m-a lasat fara cuvinte.

Si nu pentru ca este cine stie ce capodopera ( pentru ca nu e ), ci pentru ca povestea avea un potential imens, de care Cronenberg s-a folosit pana la jumatatea filmului, iar dupa totul s-a transformat intr-o parodie. 

Tom Stall (Viggo Mortensen) este un familist linistit, care conduce un restaurant intr-un orasel din statul american Indiana. Dar atunci cand doi criminali periculosi vin in restaurant pregatiti sa faca prapad, Stall devine erou si ii impusca pe amandoi. Dupa ce povestea lui Stall ajunge in mass media, un mafiot din Philladelphia, Carl Fogaty (Ed Harris) isi face aparitia, pretinzand ca Tom este un fost ucigas platit – Eddie Cusack – si pretinde ca au niste afaceri neincheiate. Stall insista ca Fogaty a facut o greseala, dar in timpul acesta familia lui – sotia Edie (Maria Bello), fiul Jack (Ashton Holmes) si fetita Sarah (Heidi Hayes) sunt expusi pericolului. ( sursa : Cinemagia ).

Cativa au criticat filmul pentru ca este prea sangeros si contine scene de sex explicit ( adica totusi, am fost martorul primului 69 dintr-o productie cinematografica. E ceva! ), dar astea nu sunt motive bune prin care sa afirmi ca un film e prost. Prima mare buba a lui AHOV este felul in care este filmat. Am avut impresia 90% din film ca urmaresc un debut al unui regizor de care n-a auzit nimeni. Imaginea era sacadata si prost montata, si zic eu, ca pentru un regizor de calibrul lui Cronenberg, nu prea era permis acest lucru.

A doua mare buba este distributia. Nu ma leg de Viggo Mortensen ( care, dupa cate am observat, este un fel de muza pentru Cronenberg ) sau de Ed Harris, care e singurul ce ofera o prestatie de jos palaria. M-au deranjat Maria Bello si William Hurt, iar cel din urma a fost nominalizat la

Oscar! Si pentru ce? Pentru ca si-a batut joc de unul dintre cele mai interesante personaje din filmul asta? Sau pentru ca a fost atat penibil incat comisia Oscarurilor a ajuns sa creada ca de fapt asa este personajul? Iar de Maria Bello, se poate spune doar ca este buna de orice altceva, in afara de actorie.

In concluzie : Poate nu stiu eu sa apreciez adevarata arta, iar AHOV este o capodopera, sau poate filmul chiar este slab, iar eu ma pot culca linistit cu gandul ca am gusturi cat de cat bune.

                                                            Nota : 4,50/10

Continue reading →

Noah (2014)

E greu sa faci o recenzie dupa ce vezi un film ca Noah, pentru ca e un film greu, asa ca o sa fac doar o insiruire a lucrurilor care mi-au placut si mi-au displacut la acesta productie :

 

- ca sa lamurim din start, filmul nu respecta in totalitate povestea lui Noe, iar acest lucru nu este deranjat ( asta daca nu sunteti una din acele persoane a caror carte preferata este Biblia ). Daca intrati pe orice site ca IMDB sau Rotten Tomatoes, o sa vedeti ca Noe este considerat drept o blasfemie adusa Bibliei. Dupa parerea mea, Darren Aronofsky n-a facut altceva decat sa-si prezinte propria varianta ( sau viziune ) asupra povestii si a facut-o foarte bine. Daca o sa urmariti filmul cu mintea deschisa, o sa va dati seama ca filmul este un pretext prin care Aronofsky vrea sa evidentieze o parte din problemele ecologice cauzate de oameni.  

-  CGi-ul si 3D sunt de buna calitate, de aceea va recomand sa-l urmariti pe un ecran de cinema. 

- Russell Crowe e fabulos si nu cred ca exista vreun alt actor care ar fi putut sa ofere o interpretare fenomenala ca aceasta.  

- scenariul a fost in unele momente putin exagerat.  Consider ca se putea renunta la cateva elemente care au facut filmul sa para o parodie dupa Transformers sau chiar Water World.

- cred ca Noah este un film greu din toate punctele de vedere si ca fiecare spectator trebuie sa-l vada pentru as forma propria opinie despre el.   

In concluzie : Noah a fost o experienta cinematografica socanta si cu un mesaj puternic cum rar mai ai sansa sa vezi. Cred ca Aronofsky si-a atins scopul cu acest film, si acela de a ajunge unul dintre cele mai controversate productii din ultimul deceniu. 

                                                             Nota : 8,50/10

Continue reading →

Feel Good Tuesday : J. Edgar (2011)

De-a lungul vieţii sale, J. Edgar Hoover avea să devină cel mai puternic  om din culisele scenei politice a Statelor Unite ale Americii. În calitate de şef al FBI-ului, timp de aproape 50 de ani, nimic nu i-a stat în cale, pentru a-şi proteja ţara. Rezistând schimbării a 8 preşedinţi şi desfăşurării a 3 războaie, Hoover a luptat cu disperare pentru prevenirea pericolelor care îi vizau ţara, luând atitudine chiar şi în faţa falselor ameninţări. 

Cu toate că metodele lui erau pe cât de nemiloase, pe atât de eroice, Hoover îşi găsea de fapt plăcerea în stârnirea admiraţiei celor din jurul său. Un om care ştia să preţuiască secretele, în special pe cele ale altora, Hoover nu s-a temut niciodată să folosească informaţiile pe care le avea, chiar împotriva conducătorilor ţării. Întelegând că informaţia înseamnă putere şi că frica poate genera multiple oportunităţi, şeful FBI-ului a recurs la această strategie pentru a obţine o influenţă fără precedent şi o reputaţie formidabilă, aproape de neatins. ( sursa : Cinemagia ) 

Mi-a placut neasteptat de mult si nici nu ma asteptam sa fiu placut surprins de structura filmului ( flshback - prezent - flashback - prezent s.a.m.d ) si de scenariu. Clint Eastwood a facut o treaba minunata din spatele scaunului de regizor, pentru ca, din punct de vedere tehnic, J. Edgar este impecabil. Cadrele sunt bine filmate si contrastul imaginii este perfect ( mai ales in flashback-uri, unde, multimita imaginii, ii este transmis spectatorului aerul anilor 20 ). 

Scenariul este bine scris, dar are mici probleme, pentru ca spre final devine lalait. Consider ca evenimentele care sunt prezentate in ultima jumate de ora a filmului, puteau fi mai alerte, mai interesante.  

Un lucru care-mi place mie la Clint Eastwood este ca reuseste sa scoata de la distributie roluri formidabile ( ex : Sean Penn in Mystic River sau Angelina Jolie in Changeling ). Leo DiCaprio face, dupa parerea mea, rolul vietii in J. Edgar. A fost extrordinar de urmarit interpretarea pe care o ofera. Armie Hammer mi-a dovedit ca poate sa joace, in rolul lui Clyde Tolson, un personaj destul de complex.  

De ce recomandam filmul : J. Edgar este o biografie interesanta, care marcheaza revenirea lui Eastwood, cu un film bun ( spre deosebire de *cough* Hereafter *cough* ) pe marele ecran. Asta nu ne face decat sa asteptam urmatorul proiect al regizorului. 

Continue reading →

La Venus a la fourrure (2013)

Dupa carnagiul din 2012 al regizorului Roman Polanski, acesta revine pe ecrane cu un proiect interesant, ce pastreaza aerul teatral pe care l-a avut si pelicula anterioara.

Personajul principal, Thomas (Mathieu Amalric), e singur într-un cinematograf parizian, dezamăgit de calitatea slabă a candidatelor pentru rolul la care castingul tocmai s-a încheiat. Chiar înainte ca regizorul să plece, apare Vanda (Emmanuelle Seigner): e tot ceea ce regizorul urăşte mai tare: energică, vulgară, dezlănţuită, şi nu s-ar da în lături de la nimic pentru a obţine rolul. Deşi un pic constrâns să o distribuie în rol, Thomas va avea o surpriză: Vanda îşi înţelege perfect rolul şi întruchipează perfect personajul lui Leopold Masoch. Atracţia pe care Thomas o simte devine încet-încet obsesie. ( sursa : Cinemagia ).  

Cel mai mult mi-a placut ca Polanski n-a vrut doar sa prezinte piesa de teatru din care se inspira ( Venus in Fur este o piesa 

cunoscuta si jucat pe marile scene ale lumii ), ci si o parte din culisele auditiilor. Scenariul este frumos construit si prezentat. Felul in care personajele trec prin stari diferite si prin anumite stadii de comportament este alcatuit treptat si prezentat in detaliu ( spre exemplu : Vanda, de la femeia inocenta, putin prostuta, ciudata si plina de energie, ajunge antagonista povestii, in timp ce Thomas, dintr-un regizor rautacios, plin de el si putin misogin, as spune, devine un pampalau ). 

Cei doi actori ofera niste prestatii demne de laude. Emmanuelle Seigner este convingatoare in rolul Vandei si da dovada de mult talent actoricesc, iar Mathieu Amalric, pe care il mai remarcasem in filme precum The Diving Bell and the Butterfly sau recentul, The Grand Budapest Hotel, mi s-a parut remarcabil si dupa parerea mea, este unul dintre cei mai buni actori francezi ai momentului.  

In concluzie : nu este un film memorabil, dar este un film ce vine ca o gura de aer proaspat si care se joaca cu mintea spectatorului timp de 90 de minute. Are si cateva minusuri, ce scad putin valoarea filmului, dar nu sunt asa de importante pentru a fi mentionate. Per total, e un film bun. 

            

                                                                    Nota : 7/10

Continue reading →

Feel good Tuesday : Control (2007)

 

Control poate fi considerat unul dintre cele mai bune filme biografice realizate vreodata. Este un film excelent, dur si emotinal, care la final, nu lasa spectatorul indiferent. O biografie poetica, bine scrisa si jucata formidabil de distributia formata din actori tineri. 

Pentru cei care nu stiu, Joy Division este o trupa de post-punk din Anglia, numita initial Warsaw, formata din tinerii muzicieni Bernard Sumner ( chitara ), Peter Hook ( chitara bas ), Stephen Morris ( tobe ) si Ian Curtis ( voce ). Control spune povestea tulburatoare a solistului, Ian Curtis, incepand din adolescenta lui, pana la moartea acestuia, cand trupa se afla in ascensiune si era considerata una dintre cele mai bune trupe englezesti in acea perioada. Mai multe detalii despre el puteti citi aici. 

 

 De ce recomandam acest film : pentru ca este un film superb, socant si emotionant, iar pentru un fan al trupei Joy Division este clar un must-see. Sam Riley este extraordinar, iar perfomanta actoriceasca la care a ajuns cu acest rol este de Oscar. Control este o un film sublim, cum rar iti este dat sa vezi in ultima vreme.

                                                                       Nota :10/10 

                  

Continue reading →

The Beasts of the Southern Wild (2012)

"- Who's the man?" ; "- I'm the man!"

Ștefan: "Beasts of the Southern Wild" este un film care, prin simplitatea lui, ne învață să apreciem viața. Filmul prezintă cum fericirea nu vine din lucrurile materiale și cum un copil poate fi farul strălucitor al speranței unei întregi comunități. Un far pe nume "Hushpuppy".
     
Când mi-a fost propus să văd acest film am fost foarte interesat de el. De mult îmi pusesem în cap să îl văd și nu regret că am făcut acest lucru. Nu pot spune că filmul m-a impresionat și nici că m-a marcat, DAR pot spune că a făcut un lucru mult mai important: m-a pus pe gânduri. Pentru că ăsta e rolul unui astfel de film. De a te face să te gândești care sunt adevăratele valori ale vieții.
    
Hushpuppy trăiește într-o comunitate izolată, lipsită de beneficiile lumii moderne. Asta nu o face nefericită. Filmul prezintă acțiunea unui ageni extern asupra comunității fetiței: factorul ecologic reprezentat de o furtună și de topirea calotei glaciare. O frumoasă metaforă este prezentată în film: niște animale mari și fioroase prezintă frica, dezastrul lipsa de speranță. Acestea îi urmăresc pe locuitorii 'Căzii". În timp ce comunitatea fuge de animale, Hushpuppy este destul de curajoasă ca la final să le înfrunte. Totul prezintă cum un copil de doar șase ani preferă să trăiască în propria realitate și să dea dovadă de o demnitate și de o maturitate fenomenală.
     
În concluzie, actorii joacă foarte bine, micuța Quvenzhané Wallis fiind minunată în rolul său, iar eu recomand acest film cu încredere. 

Nota: 8/10

    

Horia : Tărâmul visurilor/Beasts of the Southern Wild este povestea lui Hushpuppy, o fetiță de șase ani care locuiește într-o comunitate izolată, separată de civilizație printr-un baraj care îi mărginește universul: Bathtub / Cada. Hushpuppy locuieşte doar cu tatăl său, Wink, şi vede lumea ca un puzzle imens, format din bucăţi care se potrivesc perfect. Atunci când o furtună dezlanţuită ameninţă comunitatea în care trăieşte, iar tatăl ei se îmbolnăveşte subit, Hushpuppy simte cum ordinea naturală a tot ceea ce iubeşte se destramă în jurul ei. ( sursa : Cinemagia ) 

Un proiect interesant, prezentat intr-o maniera interesanta, prin ochii unei pustoaice de 6 ani. 

Beasts of the Southern Wild a inceput neasteptat de bine, mai ales ca asteptarile mele inainte de vizionare au fost scazute, din cauza recenziilor negative pe care specialistii le-au postat pe internet. Filmul mi-a oferit o stare placuta si mi-a placut ca pot sa fiu martorul unei povesti noi si interesante, dar entuziasmul a scazut treptat, pe masura ce filmul se desfasura. Povestea sufera mult, pentru ca nu ofera prea multe detalii despre locurile si perioada in care actiunea se intampla. Pe langa asta, actiunea nu are prea mult sens si multe scene sunt greu de inteles, fiind incoerente. 

Un film metaforic ce prezinta un viitor post-apocaliptic cauzat de poluare si de neglijenta omului fata de natura. 

Pe langa povestea fetitei si a tatalui ei, filme pune probleme serioase de ecologie. Marginalizarea si mizeria in care traiesc locuitorii "Cazii" este posibila si in realitate, iar eu cred ca filmul a vrut sa atentioneze publicul legat de aceasta situatie.

Quvenzhané Wallis a fost o revelatie. E foarte talentata si cu singuranta vom mai auzi de ea in viitor. Dwight Henry ( tatal fetitei ), joaca binisor, avand cateva momente in care se face remarcat, precum scena memorabila pe care o gasiti mai jos :

Putea fi mult mai bun, daca scenariul era mai bine scris. Nominalizarea la cateogoria de "Cel mai bun film" este exagerata, iar laudele atribuite filmului sunt foarte putine, facand "The Beasts of the Southern Wild" un film pe care publicul il va uita foarte repede.

In concluzie : "la pomul laudat, sa nu te duci cu sacul." 

Nota : 6/10

Continue reading →

A Long Way Down (2014)

A Long Way Down prezinta povestea a patru sinucigasi, care in noaptea de anul nou se intalnesc intamplator pe acoperisul unei cladiri din Londra, vrand sa-si puna capat vietii. Cei patru fac un pact prin care promit ca nu vor incerca sa se sinucida pana la Valentine's Day.
 
Filmul suprinde prin originalitate si prin cei patru actori principali, care fac deliciul filmului, dar in rest nu vine cu nimic nou. Scenariul ( putin teatral ) are elemente previzibile, nu este foarte cursiv si da dovada de superficialitate. Mi s-a parut ca scenaristul nu s-a axat prea mult pe momentele in care cei patru se aflau in atentia presei. Ar fi fost interesant sa vedem cum reactioneaza personajele sub stresul oferit de tabloidele care incercau sa le afle poveste, asa cum prezenta trailerul. In schimb, scenariul se bazeaza pe relatiile care se formeaza intre personaje si pe dramele din viata fiecaruia. Momentele emotionante sunt destul de simple si nu prea ajung la spectator, lasandu-l, deseori, indiferent si plictisit.
 
Personajele sunt frumos interpretate. De remarcat ar fi Toni Collette, care da dovada de mult talent si de multa naturalete, in rolul lui Maureen, o mama care se simte neajutorata si care isi doreste sa aiba o viata frumoasa ca alti oameni. Pierce Brosnan este simpatic, interpretandu-l pe Martin Sharp, un om de televiziune cunoscut care si-a pierdut slujba si familia din cauza unei greseli. De apreciat ar mai fi si chimia dintre Aaron Paul si Imogen Poots, care fac un cuplu frumos pe marele ecran ( cei doi pot fi vazuti si in Need For Speed ) si se descurca onorabil.

In concluzie : n-am citit cartea scrisa de Nick Hornby, dar din punct de vedere al celorlalte ecranizari facute dupa scrierile lui, A Long Way Down este cea mai slab film. Si cu toate acestea, prezenta actorilor si originalitatea, fac din el o productie interesanta, care merita vazuta, in scopul descretirii fruntilor.

 Nota : 6/10 

Continue reading →

Snowpiercer (2013)

Coreenii sunt maestrii atunci cand vine vorba de filme. Aproape orice pelicula venita din Asia fura toate premiile de la festivalurile importante  din aceasta bransa. Joon-ho Bong este deja renumit multumita filmelor The Host (2006) si Madeo (2009), asa ca noul sau film, Snowpiercer, era asteptat de toti cinefilii.

Actiunea filmului se petrece  intr-un viitor in care un experiment ecologic, care are drept scop  salvarea planetei de la incalzirea globala, esueaza si totul ingheata, zecimand toata populatia Terrei. Supravietuitorii sunt salvati de ambitiosul proiect al unui miliardar, Wildrof, care consta intr-un tren impartit in doua categorii : sfarsitul trenului este locuit de oameni simpli, tratati de gardieni cu violenta si ura si, in primele vagoane se regaseste clasa privilegiata, formata din oameni instariti, din inalta societate. Totul incepe atunci cand eroul nostru, Curtis, planuieste sa cucereasca trenul si sa porneasca o revolutie impotriva sistemului. 

Uitati de filmele apocaliptice de genul 2012 sau The Day After Tomorrow. Snowpiercer nu se incadreaza in tiparul acesta. Snowpiercer e un film de arta, poate fi asemanat cu Melancholia sau Perfect Sense din acest punct de vedere, chiar daca intre cele doua mentionate mai sus este vorba despre o apocalipsa interioara a personajelor. 

Snowpiercer a fost ca o gura de aer proaspat pentru mine. Am simtit, dupa multa vreme, ca vad ceva original. Scenariul si soarta personajelor sunt mai imprevizibile decat un episod din Game of Thrones; camera de filmat prezinta cadre superbe in stilul caracteristic cinematografiei coreene; scenografia luptelor este impresionanta, prezentand cateva elemente si din celebra scena din OldBoy. Actorii si-au facut treaba foarte bine. Chris Evans a fost surprinzator de bun, oferind una dintre cele mai buna prestatii din cariera lui, John Hurt este plin de naturalete, Tilda Swaton e fantastica, iar Jamie Bell aduce un plus de optimism filmului, prin inocenta sa. In rolurile secundare ii intalnim pe Ed Harris (chiar daca are o aparatie scurta, este fabulos ) si pe terminatorul roman, Vlad Ivanov, care merge pe modelul "Die Hard" si se remarca imediat prin privirea directa si dura.

In concluzie : absurd (in unele momente), original si fresh, Snowpiercer este, fara niciun dubiu, unul dintre cele mai bune filme ale deceniului. Aplauze!  

Nota : 9/10

Continue reading →

Roxanne (2013)

In ultimii ani, filmele romanesti s-au bazat pe aceeasi reteta : cadre lungi, replici seci si povesti triste petrecute in perioada comunista. Cu toate acestea, au existat si regizori mai indrazneti, care au incercat sa aduca un suflu nou cinematografiei romanesti, renuntand la reteta clasica a unei pelicule cu sanse mari la festivalele de film europene, precum Nae Caranfil ( Filantropica, Restul e tacere ) Adrian Sitaru ( Domestic ), Alexandru Maftei ( Buna, ce faci? ) s.a.m.d. . Printre cei enumerati, se adauga si debutantul regizor in lung-metraj, Valentin Hotea, care a prezentat publicului romanesc filmul Roxanne.

Roxanne spune povestea lui Tavi, un barbat ajuns la varsta de 38 de ani, caruia inca ii place sa copilareasca. Viata lui Tavi se schimba in ziua in care isi cere dosarul de la securitate si afla ca ar putea avea un fiu cu o fosta colega de liceu.

Pe langa scenariul bine scris si prestatia lui Serban Pavlu, care duce tot filmul in spate, am fost placut surprins de ritmul alert si de stabilitatea camerei de filmat. Daca in alte filme romanesti, precum Dupa Dealuri, camera se misca in toate partile, lasand impresia ca (,) cameramanul sufera de Parkinson, in Roxanne totul este filmat clar.

In concluzie : Dialogurile savuroase purtate intre Tavi si prietenul sau, Cretu si interpretarea lui Serban Pavlu fac din Roxanne un film de vazut.     
                     
                                            Nota : 7/10 

Continue reading →

Only Lovers Left Alive (2013)

Jim Jarmusch propune spectatorilor un altfel de film cu vampiri, mai serios si mai trist decat celelalte productii care au o tema asemanatoare, aparute in ultima perioada ( nu dau nume, le stiti si voi ).

Only Lovers Left Alive prezinta povestea de dragoste dintre Adam ( interpretat foarte bine de Tom Hiddleston ), un compozitor deprimat si revoltat de tot ce se intampla cu omenirea in prezent si Eva ( Tilda Swaton at her best ! ), sotia lui. Intr-o noapte, Eva pleaca din Tangier cu avionul pana in Detroit pentru as revedea sotul iubit. 

Jarmusch refuza sa ofere publicului o poveste cu vampiri ( stiti voi, mult sange, lupte si alte porcarii de genul ) si se bazeaza mai mult pe sentimente si pe iubirea profunda pe care personajele principale au trait-o de-a lungul timpului. Filmul este prezentat intr-o maniera intunecata, cu cateva momente amuzante. De asemenea, scenariul ridica cateva probleme legate de societatea din ziua de azi. 

Pe langa cei doi protagonisti, se fac remarcati si Anton Yelchin, John Hurt si Mia Wasikowka, cu niste prestatii excelente. 

In concluzie : unul dintre putinele filme cu adevarat bune din 2013. Merita vazut pentru dialoguri, actori si coloana sonora.

Nota : 8,50/10

Continue reading →