Posted by Mr.Rager on miercuri, februarie 04, 2015 in drama, filme 2014, Oscar 2015, recenzia lui Mr.Rager | No comments
The Judge mi s-a parut un film foarte bun care cu multa usurinta mi-a depasit asteparile. In niciun caz nu ma asteptam ca acest film sa-mi placa atat de mult avand in vedere faptul ca filmul a primit recenzii mixte si contradictorii. Imi aduc aminte momentul in care am vazut pentru prima data trailer-ul acestui film si am ramas placut surprins de ce am vazut in acele cateva minute. Imi era dor de Robert Downey Jr. si in ultimul timp acesta a neglijat foarte mult varietatea rolurilor abordate. In ultimii ani, in cea mai mare parte, actorul a acordat o atentie sporita doar „omului de fier” iar acest fapt nu mi se pare un lucru foarte inspirat. As dori ca acesta sa isi focalizeze atentia asupra unor filme mai diversificate insa din pacate pentru urmatoarea perioada Downey Jr. are in calendar doar doua aparitii drept "Tony Stark".
Filmul de fata m-a surprins placut in mare parte datorita acting-ului excelent reusit de catre actorii implicati in acest film. De asemenea si povestea mi-a placut foarte mult insa multele momente neinspirate si previzibile intr-o oarecare masura m-au deranjat. Povestea filmului este una destul de bine legata si pot spune ca aceasta este impartita pe doua planuri narative. Intre aceste doua planuri exista totusi o legatura foarte stransa pe tot parcursul actiunii. Planul secundar este cel al familiei, in care regizorul pune foarte mult accent pe trairile personajului interpretat de Robert Downey Jr. , dar si pe relatia acestuia cu tatal sau. Acest personaj este nevoit sa se intoarca intr-un loc pe care cu multi ani in urma a decis sa il lase fara remuscare in urma. Astfel acesta trebuie sa infrunte trecutul si greselile acestuia pentru a face fata prezentului care il pune intr-o postura inconfortabila. Daca inceputul filmului il surprinde pe Hank (Downey Jr.) drept un personaj antipatic, odata cu declansarea actiunii acest personaj sufera o tranzitie uimitoare spre un personaj mult mai sensibil si mult mai calduros. Relatia acestuia cu tatal lui (Duvall) este una care pe tot parcursul filmului sufera insa in acelasi timp devine treptat mult mai stransa. Relatia tata-fiu prezentata in aceast film este una foarte interesanta si unele aspecte ale acesteia chiar m-au impresionat profund. De asemenea faptul ca cele doua personaje centrale sunt foarte bine conturate ajuta imens la impactul emotional oferit de aceasta poveste si la intesitatea relatiei dintre cei doi.
Planul principal al filmului se axeaza pe ancheta si procesul desfasurat iar personajele implicate in acest plan nu neaparat se regasesc si in planul secundar.Acelasi lucru desigur se intampla si in celalalt caz insa exista unele persoanje care fac parte din ambele planuri narative.Chiar daca evenimentele prezentate in acest plan sunt cele care declanseaza si coordoneaza actiunea filmului, pe mine actiunea prezentata in aceast plan nu m-a impresionat foarte mult. Exceptie fac cele ultime 20 de minute care sunt foarte intense si pline de emotie. Aceasta ultima parte cred ca influenteaza decisiv valoarea filmului si chiar nu ma asteptam ca actiunea sa se desfasoare in acest fel.
Regia filmului ii apartine lui David Dobkin,regizor care in trecut a abordat doar comedii. Astfel faptul ca filmul este regizat de catre Dobkin m-a surprins foarte mult datorita faptului ca acesta a acceptat sa schimbe putin repertoriul si trebuie apreciat pentru acest lucru. De asemenea si treaba reusita a fost una excelenta si chiar mi-a placut foarte mult modul in care regizorul si-a impus stilul vizual si atentia sporita pe care acesta a acordat-o micilor detalii. Apreciez si faptul ca fiecare personaj a beneficiat de atentia necesara pentru a fi cat de cat un caracter interesant, cu un sens si un scop bine determinat in poveste. Astfel consider ca regia este si ea unul dintre punctele forte ale acestui film.
Distributia excelenta ofera un acting foarte intens si mi-au placut toti actorii importanti implicati in acest film. M-a surprins foarte mult Dax Shepard si chiar nu stiam ca si acesta face parte din distributia acestui film. Chiar daca nu il cunosc foarte bine pe Vincent D'Onofrio mi-a placut si de interpretarea acestuia si am apreciat si povestea personajului respectiv. Desigur cel mai mult mi-a placut de Downey Jr. iar prezenta superbei Vera Farmiga m-a incantat extrem de mult. De apreciat cel mai mult faptul ca Robert Duvall a primit pentru rolul secundar interpretat in acest film o nominalizare la Oscar insa nu cred ca acesta are vreo sansa pentru a castiga premiul.
Cateva cuvinte vreau sa scriu si despre coloana sonora foarte inspirat aleasa. Am avut surprindere sa ascult doua melodii foarte frumoase care imi plac deosebit de mult.Astfel melodia "Holocene" interpretat de Bon Iver este folosita intr-un moment al filmului foarte sensibil iar pe genericul de final putem asculta un cover al melodiei The Scientist (Coldplay), interpretat sublim de catre Willie Nelson.
The Judge este un film bun care intr-un mod deosebit m-a emotionat teribil in foarte multe momente. Foarte multe aspecte ale acestui film mi-au placut insa multele minusuri ma obliga sa ii acord doar nota 8. Din pacate nu pot trece usor cu vederea momentele superficiale si lipsite de inspiratie insa cred ca nota acordata acestui film este una foarte buna. Eu recomand filmul cu multa incredere pentru ca sunt constient de faptul ca povestea poate emotiona foarte usor. Sper sa va placa acest film in care ii acordati timpul necesar.
Filmul de fata m-a surprins placut in mare parte datorita acting-ului excelent reusit de catre actorii implicati in acest film. De asemenea si povestea mi-a placut foarte mult insa multele momente neinspirate si previzibile intr-o oarecare masura m-au deranjat. Povestea filmului este una destul de bine legata si pot spune ca aceasta este impartita pe doua planuri narative. Intre aceste doua planuri exista totusi o legatura foarte stransa pe tot parcursul actiunii. Planul secundar este cel al familiei, in care regizorul pune foarte mult accent pe trairile personajului interpretat de Robert Downey Jr. , dar si pe relatia acestuia cu tatal sau. Acest personaj este nevoit sa se intoarca intr-un loc pe care cu multi ani in urma a decis sa il lase fara remuscare in urma. Astfel acesta trebuie sa infrunte trecutul si greselile acestuia pentru a face fata prezentului care il pune intr-o postura inconfortabila. Daca inceputul filmului il surprinde pe Hank (Downey Jr.) drept un personaj antipatic, odata cu declansarea actiunii acest personaj sufera o tranzitie uimitoare spre un personaj mult mai sensibil si mult mai calduros. Relatia acestuia cu tatal lui (Duvall) este una care pe tot parcursul filmului sufera insa in acelasi timp devine treptat mult mai stransa. Relatia tata-fiu prezentata in aceast film este una foarte interesanta si unele aspecte ale acesteia chiar m-au impresionat profund. De asemenea faptul ca cele doua personaje centrale sunt foarte bine conturate ajuta imens la impactul emotional oferit de aceasta poveste si la intesitatea relatiei dintre cei doi.
Planul principal al filmului se axeaza pe ancheta si procesul desfasurat iar personajele implicate in acest plan nu neaparat se regasesc si in planul secundar.Acelasi lucru desigur se intampla si in celalalt caz insa exista unele persoanje care fac parte din ambele planuri narative.Chiar daca evenimentele prezentate in acest plan sunt cele care declanseaza si coordoneaza actiunea filmului, pe mine actiunea prezentata in aceast plan nu m-a impresionat foarte mult. Exceptie fac cele ultime 20 de minute care sunt foarte intense si pline de emotie. Aceasta ultima parte cred ca influenteaza decisiv valoarea filmului si chiar nu ma asteptam ca actiunea sa se desfasoare in acest fel.
Regia filmului ii apartine lui David Dobkin,regizor care in trecut a abordat doar comedii. Astfel faptul ca filmul este regizat de catre Dobkin m-a surprins foarte mult datorita faptului ca acesta a acceptat sa schimbe putin repertoriul si trebuie apreciat pentru acest lucru. De asemenea si treaba reusita a fost una excelenta si chiar mi-a placut foarte mult modul in care regizorul si-a impus stilul vizual si atentia sporita pe care acesta a acordat-o micilor detalii. Apreciez si faptul ca fiecare personaj a beneficiat de atentia necesara pentru a fi cat de cat un caracter interesant, cu un sens si un scop bine determinat in poveste. Astfel consider ca regia este si ea unul dintre punctele forte ale acestui film.
Distributia excelenta ofera un acting foarte intens si mi-au placut toti actorii importanti implicati in acest film. M-a surprins foarte mult Dax Shepard si chiar nu stiam ca si acesta face parte din distributia acestui film. Chiar daca nu il cunosc foarte bine pe Vincent D'Onofrio mi-a placut si de interpretarea acestuia si am apreciat si povestea personajului respectiv. Desigur cel mai mult mi-a placut de Downey Jr. iar prezenta superbei Vera Farmiga m-a incantat extrem de mult. De apreciat cel mai mult faptul ca Robert Duvall a primit pentru rolul secundar interpretat in acest film o nominalizare la Oscar insa nu cred ca acesta are vreo sansa pentru a castiga premiul.
Cateva cuvinte vreau sa scriu si despre coloana sonora foarte inspirat aleasa. Am avut surprindere sa ascult doua melodii foarte frumoase care imi plac deosebit de mult.Astfel melodia "Holocene" interpretat de Bon Iver este folosita intr-un moment al filmului foarte sensibil iar pe genericul de final putem asculta un cover al melodiei The Scientist (Coldplay), interpretat sublim de catre Willie Nelson.
The Judge este un film bun care intr-un mod deosebit m-a emotionat teribil in foarte multe momente. Foarte multe aspecte ale acestui film mi-au placut insa multele minusuri ma obliga sa ii acord doar nota 8. Din pacate nu pot trece usor cu vederea momentele superficiale si lipsite de inspiratie insa cred ca nota acordata acestui film este una foarte buna. Eu recomand filmul cu multa incredere pentru ca sunt constient de faptul ca povestea poate emotiona foarte usor. Sper sa va placa acest film in care ii acordati timpul necesar.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu