A Long Way Down prezinta povestea a patru sinucigasi, care in noaptea de anul nou se intalnesc intamplator pe acoperisul unei cladiri din Londra, vrand sa-si puna capat vietii. Cei patru fac un pact prin care promit ca nu vor incerca sa se sinucida pana la Valentine's Day. Filmul suprinde prin originalitate si prin cei patru actori principali, care fac deliciul filmului, dar in rest nu vine cu nimic nou. Scenariul ( putin teatral ) are elemente previzibile, nu este foarte cursiv si da dovada de superficialitate. Mi s-a parut ca scenaristul nu s-a axat prea mult pe momentele in care cei patru se aflau in atentia presei. Ar fi fost interesant sa vedem cum reactioneaza personajele sub stresul oferit de tabloidele care incercau sa le afle poveste, asa cum prezenta trailerul. In schimb, scenariul se bazeaza pe relatiile care se formeaza intre personaje si pe dramele din viata fiecaruia. Momentele emotionante sunt destul de simple si nu prea ajung la spectator, lasandu-l, deseori, indiferent si plictisit.
Personajele sunt frumos interpretate. De remarcat ar fi Toni Collette, care da dovada de mult talent si de multa naturalete, in rolul lui Maureen, o mama care se simte neajutorata si care isi doreste sa aiba o viata frumoasa ca alti oameni. Pierce Brosnan este simpatic, interpretandu-l pe Martin Sharp, un om de televiziune cunoscut care si-a pierdut slujba si familia din cauza unei greseli. De apreciat ar mai fi si chimia dintre Aaron Paul si Imogen Poots, care fac un cuplu frumos pe marele ecran ( cei doi pot fi vazuti si in Need For Speed ) si se descurca onorabil.
In concluzie : n-am citit cartea scrisa de Nick Hornby, dar din punct de vedere al celorlalte ecranizari facute dupa scrierile lui, A Long Way Down este cea mai slab film. Si cu toate acestea, prezenta actorilor si originalitatea, fac din el o productie interesanta, care merita vazuta, in scopul descretirii fruntilor.
Nota : 6/10
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu